Horia Colibăşanu încearcă, pentru a doua oară, să cucerească vârful Muntelui Manaslu. UPDATE: Alpinistul timişorean a reuşit

992
manaslu

Horia Colibăşanu şi colegul său Peter Hamor atacă vârful Muntelui Manaslu din Himalaya, astăzi, pentru a doua oară în această lună, pe ruta standard (nord-est). Echipa slovaco-română se afla, ieri, mai sus de Tabăra 2 (6.400 metri) şi astfel au trecut cu bine peste cea mai dificilă şi tehnică porţiune a muntelui, cu crevase, seracuri şi pereţi de gheaţă.

Vă reamintim că alpinistul timişorean a început ascensiunea spre vârf – 8.163m – pe 4 mai. Intenția lui Horia şi a lui Peter era să urce direct, singurele tabere fiind pentru a se hidrata și odihni. Dar ninsorile, ceața și lipsa de vizibilitate i-au întors din drum, alpiniștii preferând să coboare și să aștepte, din nou, o fereastră bună de vreme.

Echipa a plecat în traseu azi-noapte la 12.00, ora locală. Ca de obicei, fără şerpaşi şi fără oxigen artificial.

Manaslu este considerat unul dintre cei mai periculoși munți de 8.000 de metri din lume, având o rată de mortalitate de 9,9%, de trei ori mai ridicată decât pe Everest (8.848m), cel mai înalt și promovat munte din lume. Colibășanu este alpinist pur, el cățărându-se fără oxigen artificial (în butelii) și fără șerpași/ghizi de altitudine (experți care ghidează clienți, cară echipamentul, echipează traseul și preiau riscuri). Are cele mai multe vârfuri de 8.000 de metri atinse din România – șapte – , printre care se numără K2 (8.611m), Annapurna (8.091) și Dhaulagiri (8.167m), aflate în Top 5 vârfuri de 8.000 de metri mortale din lume.

UPDATE: Horia Colibăşanu a ajuns pe Vârful Manaslu, astăzi, la ora 13.00, după 13 ore de efort. “SUMMIT! Ora 1.00 Nepal. Vânt între 40-50km/h”, a transmis Horia Colibășanu prin sms, de pe telefonul prin satelit, astăzi după-amiază. „A fost cea mai extenuantă zi de vârf”, a adăugat alpinistul român.

Colibășanu și partenerul său slovac Peter Hámor au început asaltul la 12.00 noaptea, de la altitudinea de 7.100m, pe ruta standard (N-E), deschisă de japonezi în 1956.

Urmează coborârea, care este la fel de importantă ca ascensiunea. O ascensiune este considerată reușită când alpiniștii ajung în tabăra de bază pe forțe proprii. Cea mai dificilă porțiune a muntelui se întinde între T2 și T1, o zonă cu pereți de gheață, crevase și seracuri, pe care alpiniștii au traversat-o cu bine la urcare.

horia colibasanu

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ