Falimentul politic al prezidentului Robu

594

După mai bine de cinci ani de când s-a cocoțat în fruntea filialei timișene a PNL, mandatul de lider al lui Nicolae Robu s-a făcut țăndări! Cu două eșecuri grosiere la activ, anume înfrângerile rușinoase suferite atât la locale, cât și la alegerile parlamentare din decembrie, care au scos, practic, PNL Timiș din jocurile de putere la nivel județean, Robu are toate „meritele” posibile pentru faptul că a îngropat liberalismul în Timiș. Un politician bizar, cu accente megalomanice din belșug, actualul primar al Timișoarei a reușit „performanța” de a fi dinamitat, pur și simplu, filiala locală a PNL. Aproape toți liberalii autentici, mai vechi sau mai noi, i-au întors spatele lui Robu, în vremea din urmă, lăsându-l pe acesta să-și savureze, olimpian, „victoriile imaginare”.

După trădarea violentă și sfidătoare a primarilor liberali (în fapt, majoritatea, ex-pedeliști) din județ, care, prin vocea nu tocmai șlefuitului lor șef, Dănuț Groza, l-au poftit, direct, să-i scutească până și cu prezența lângă ei, a venit acum rândul unor liberali adevărați să-i spună în față același lucru. Pozițiile tranșante și de bun simț ale veteranilor partidului, Viorel Coifan și Ovidiu Drăgănescu, exprimate la adresa sa, au fost taxate, cum altfel, de profesorul universitar Robu cu disprețul cuvenit din partea butaforicului lider!

Adică, catalogându-i pe aceștia drept niște neica nimeni, care nu-i pot atinge seniorialul statut de primar de succes, votat, la recentele alegeri locale, de nici 20 la sută dintre timișoreni.

Altminteri, tratându-i în variantă neroniană pe aproape toți criticii săi din partid, tineri sau bătrâni, (să ne amintim și de poziția tranșantă și neiertătoare, dar absolut corectă la  adresa sa, și – după cum s-a văzut la alegeri – extrem de lucidă, a fostului apropiat politic, Ciprian Jichici) Robu a eșuat lamentabil în toate proiectele sale politice. N-a fost în stare – câtă vreme a condus filiala liberală – să atragă spre Timișoara  nici măcar privirile, că de baierele pungii nici pomeneală, ale liderilor de la București ai PNL, chiar și când respectivii, Helvig ori Chițoiu, de pildă, conduceau țara alături de pesediști. Nici măcar fostul lider Antonescu nu i-a întins vreo mână de ajutor în cei doi ani în care oratorul adormit din fruntea PNL a împărățit țara de braț cu celălalt lider eșuat în ridicol, socialistul-caviar Ponta.

Acum, cu marea pesedistă în fruntea României, șansele lui Robu de a primi niscaiva finanțări de la centru sunt egale cu zero. Cu toate că, evident, Timișoara merită cu prisosință un asemenea sprijin, iar felul în care va acționa, în această privință, premierul Grindeanu va fi monitorizat, cu siguranță, de bănățenii de bună-credință, pe ale căror taxe si impozite se sprijină o bună parte din bugetul național.

Tragedia politicianului Robu este aceea că nu a înțeles aproape nimic din ceea ce se întâmplă la nivel politic în jurul său, acționând autist și revanșard în raporturile cu colegii săi din partid, mulți dintre ei liberali autentici, născuți și nu făcuți la apelul bocancilor.

Precum, iată, liderul lor ajuns peste noapte, din rector de universitate, șeful unei filiale cu onoare și blazon pentru liberalismul românesc, în ansamblul lui!

Mă gândesc cu groază că, dacă ar mai fi astăzi printre noi, oameni precum Horia Rusu sau Mihai Ruva, fondatori cu noblețe și ștaif intelectual ai PNL-ului post-comunist, ar fi fost și ei, probabil, țintele jignirilor grosiere ale președintelui-demisionar al PNL Timiș.

Sufocat în hybrisul propriu, înconjurat de cei câțiva țuțări politici fără anvergură care i-au mai rămas prin preajmă, Nicolae Robu iese din scenă precum actorul bătrân care își uită nevolnic replicile în ceas de seară. Ar fi însă timpul ca liberalii autentici rămași prin filială să-l treacă cu decență pragul către cabina din spatele scenei și să-și aleagă, în sfârșit, liderul pe care mișcarea liberală locală îl binemerită și-l așteaptă de atâta amar de vreme.

LĂSAȚI UN MESAJ