Fair-play-ul în politică şi publicul-arbitru

461

L-am auzit zilele trecute pe primarul Timişoarei, Nicolae Robu, care făcea un apel la fair-play în campania electorală ce tocmai a început, l-am auzit la Adrian Orza, un alt candidat la fotoliul de edil al oraşului, care spunea că îşi doreşte o campanie civilizată, decentă, de fapt i-am cam auzit pe toţi liderii politici cu apeluri la fair-play şi decenţă în campania electorală. Toţi declară că îşi doresc campanii civilizate, dezbateri de idei, de proiecte, chiar de doctrine.

Dar, să fim serioşi. Nu cred că vreunul crede într-adevar că aşa va fi. Nu ştiu dacă a existat vreodată fair-play în politică. De decenţă nu mai vorbim. Fiecare îşi doreşte să ajungă la „butoane”, iar „scopul scuză mijloacele”. Iar atâta timp cât fair-play-ul a dispărut şi din sport, cum să ne aşteptăm ca el să fie prezent în politică?

Şi în politică, la fel ca în sport, a ajuns să conteze doar rezultatul. Fotbalul se joacă pe goluri, iar politica pe funcţii. Şi aici avem blaturi între anumite echipe, avem cazuri de doping (a se citi finanţări ilegale în cazul politicii), avem înfruntări între galerii, avem arbitri (justiţia) care mai sancţionează uneori „jucătorii”, dar şi în acest caz sunt suspiciuni că ar mai fi şi unii „arbitri plătiţi”, iar can-can-urile despre „jucători” ţin prima pagină a publicaţiilor. Fotbalul, ca şi politica, a devenit o afacere, iar singurii care au de câştigat sunt „conducătorii de cluburi”.

Dar ce facem cu publicul? Care aşteaptă să vadă spectacol. Publicul care, totuşi, plăteşte biletul şi vrea să vadă cum jucătorii dau tot ce au mai bun în ei. S-a săturat de promisiuni că „vom lua cupa”, „vom lua campionatul”, „vom aduce jucători noi”. Din această cauză şi „stadioanele” sunt din ce în ce mai goale.Iar spectatorii se vor îndrepta spre alte „sporturi” sau chiar către alte „stadioane” unde se joacă „meciuri de Cupa Campionilor Europeni”. De altfel, vreo câteva milioane de români deja au ales această variantă, mai europeană. Iar noi rămânem cu un „campionat” mediocru, unde se duce doar o luptă de uzură.

Dar, o dată la 4 ani, publicul devine arbitru. Şi atunci poate sancţiona „intervenţiile neregulamentare”, „faulturile” şi „offside-urile”. Şi are în buzunar şi cartonaşele/buletinele de vot. Avertismente şi „cartonaşe galbene” au fost destule până acum. Să nu fie nevoie şi de „cartonaşele roşii”!

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ