Elisabeta, prima regină a României, a fost comemorată la Săvârşin

385

Prima regină a României, Regina Elisabeta, a fost comemorată joi la biserica din Săvârşin, evenimentul reprezentând deschiderea oficială a Jubileului Regal 150.

„Este o comemorare importantă pentru Coroana Română şi pentru întreaga naţiune”, menţionează Casa Regală a României într-un comunicat de presă.

La comemorare au luat parte, Principesa Margareta, Principele Radu, ÎPS Arhiepiscopul Timotei al Aradului, reprezentanţi ai autorităţilor locale din Săvârşin (Arad), dar şi autorităţi din judeţele învecinate sau personalităţi din ţară. Evenimentul de joi reprezintă deschiderea oficială a Jubileului Regal 150.

„În primul articol al Constituţiei din 1866, se vorbea pentru prima oară în istoria noastră despre un singur stat indivizibil, sub denumirea de România. Documentul, realizare fundamentală a domniei Regelui Carol I, a fost prima constituţie internă românească, a luat model european (belgian) fără a cere acordul Marilor Puteri, a proclamat suveranitatea naţională şi separarea puterilor în stat, stabilea drepturi şi îndatoriri cetăţeneşti, includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar. A fost, de asemenea, cea mai de lungă durată constituţie a României (1866-1923)”, aminteşte Casa Regală.

Tot pentru a marca 100 de ani de la moartea Reginei Elisabeta, în sala „George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, va avea loc sâmbătă, un concert susţinut de către tineri muzicieni.

În 4 martie, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în colaborare cu Centrul de Cercetare Carmen Sylva al Arhivei Princiare de Wied organizează o întâlnire literară dedicată reginei-scriitoare Elisabeta de România. Întâlnirea va avea ca moment principal conferinţa, cu proiecţie de imagini, intitulată „Cultura populară română în opera literară a Reginei Carmen Sylva” de Silvia Irina Zimmermann, urmată de o lectură din volumul „Poveştile Peleşului’.

Şi tot în contextul acestui eveniment, Biblioteca Naţională a României a deschis expoziţia de fotografii „O Regină care veghează – Elisabeta. O Regină care visează – Carmen Sylva”.

Din Cabinetul de fotografii – Colecţii Speciale, au fost selectate imagini mai puţin cunoscute publicului larg – portrete oficiale, portrete realizate în intimitatea spaţiilor private, dar şi instantanee din timpul unor evenimente publice.

Expoziţia „O Regină care veghează – Elisabeta. O Regină care visează – Carmen Sylva” poate fi văzută la Biblioteca Naţională până la 1 august 2016.

Cine a fost Regina Elisabeta/Carmen Sylva?

Prințesa Paulina Elisabeta Otilia Luiza de Wied s-a născut la 17/29 decembrie 1843, la Neuwied, fiind fiica principelui Hermann de Wied și a principesei Maria de Nassau.

Educația în spirit protestant, dar și rigorile vieții princiare au influențat evoluția intelectuală a Elisabetei. Viitoarea suverană a studiat limbile clasice, literatura franceză și engleză, filosofia, istoria, gramatica și a dovedit un talent deosebit în asimilarea limbilor străine: italiana, franceza, engleza, suedeza și rusa. A primit lecții de pian de la Clara Schumann și Anton Rubinstein, a studiat desenul, acuarela și pictura, orga și clavecinul. Și-a desăvârșit cultura urmând cursuri de filosofie la Universități prestigioase, precum Budapesta și Heidelberg, și talentul, aprofundând pictura la Academia de Belle Arte din Berlin.

Prințesa Elisabeta l-a cunoscut pe Carol de Hohenzollern, domnitorul Principatelor Române din 1866, la Koln, la 30 septembrie/12 octombrie 1869, cu prilejul unui concert. Chiar în aceeași zi, Carol a obținut consimțământul principesei-mame, pentru a cere mâna fiicei sale. La 4/16 octombrie, la Monrepos, a avut loc ceremonia logodnei, iar căsătoria s-a desfășurat la Neuwied, la 3/15 noiembrie.

Ceremonia nunții a avut loc în palatul Neuwied, în prezența unei delegații românești, a reginei consoarte Augusta a Prusiei, trimiși ai împăratului Franței și ai țarului Rusiei. Perechea princiară a pornit, apoi, în călătorie spre România, trecând prin Viena și Budapesta. Călătoria pe Dunăre a continuat până la granița de la Turnu Severin, unde au fost întâmpinați de oficialitățile române, dar și de popor. Călătoria de la Giurgiu până la București a fost făcută cu trenul. În gara Filaret au fost întâmpinați de întreaga clasă politică, de înalta societate, precum și de numeroși bucureșteni. Principesa Elisabeta a primit în dar o diademă cu perle.

La 27 august/8 septembrie 1870 s-a născut principesa Maria, unicul copil al cuplului princiar. Patru ani mai târziu s-a îmbolnăvit de scarlatină și a murit. A fost înmormântată în grădina Palatului Cotroceni, aproape de biserică. Moartea prematură a copilului, a marcat pentru totdeauna relația dintre principele Carol și principesa Elisabeta. După mai multe încercări eșuate de a da țării un moștenitor, Elisabeta s-a resemnat. În acest context, potrivit regulilor dinastice stabilite, Ferdinand, nepotul de frate al lui Carol, a fost numit succesor.

Imediat după venirea sa în România, principesa Elisabeta s-a implicat în numeroase proiecte umanitare. A obținut subscripții pentru terminarea construirii Azilului ”Elena Doamna”, proiect inițiat de Elena Rosetti Cuza, soția domnitorului Al. I. Cuza, în 1862. A fondat, în 1876, ”Societatea Națională de Cruce Roșie” din România, a cărei președintă de onoare a fost.

Odată cu izbucnirea Războiului de Independență (1877-1878), alături de generalul Carol Davila, inspectorul serviciului sanitar român, a creat ”Serviciul de ambulanță”, iar implicarea sa i-a adus numele de ”mama răniților”.

”Societatea Regina Elisabeta”, înființată în 1893, trata anual circa 17 000 de pacienți, distribuia medicamente gratuite și monitoriza starea familiilor nevoiașe.

La Sinaia, unde mersese pentru prima oară în 1871, regina a înființat o școală la mănăstirea Sinaia (1892) și a inaugurat o a doua școală primară din oraș (1899-1905). În cadrul complexului Peleș, a fondat ”Atelierele de Artă și Meșteșug”, unde s-au realizat o parte din valoroasele piese de mobilier din prima fază a construcției castelului (1875-1883).

Regina Elisabeta a adoptat portul popular românesc, fiind fascinată de frumusețea acestuia, pe care l-a impus suitei regale. Datorită inițiativei sale, România a participat la Expoziția Universală de la Paris, în anii 1867, 1889 și 1900 cu articole tradiționale variate, cu broderii, tapițerii și costume populare. În 1912, regina a organizat la Berlin expoziția ”Femeia în artă și meșteșuguri”, cu ecouri pozitive în presa occidentală.

Suverana s-a dedicat, de asemenea, serilor de muzică și literatură, pe care le-a organizat cu regularitate, mai întâi la reședința regală din București, apoi la castelul Peleș. În martie 1898, l-a cunoscut pe tânărul George Enescu, pe care l-a numit ”copilul meu de suflet”. Tânărul muzician a mers la Sinaia în fiecare vară, până în 1914. De multe ori au cântat în duet, George Enescu la vioară, și regina Elisabeta la pian.

Încurajată de poetul și diplomatul Vasile Alecsandri să scrie, Elisabeta a publicat primele traduceri de poezii românești în germană (printre poeții traduși s-au aflat Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri) sub pseudonimul E. Wedi (anagramă a numelui său), cu titlul „Rumänische Dichtungen” în revista „Die Gegenwart”, nr. 19 din 11 mai 1878.

Însă, numele literar sub care va fi cunoscută de o lume întreagă, a fost acela de Carmen Sylva, cu care a debutat în 1880. În decursul anilor, regina-poetă a publicat peste 50 de volume, dovedindu-se o prolifică autoare de romane, eseuri, satire, piese dramatice, articole avangardiste, basme pentru copii, dar și o talentată traducătoare de folclor și poezie românească. Dintre acestea amintim: ”Poveștile Peleșului” (1882 și 1883), ”Cugetările unei Regine” (1882), ”Rinul meu” (1884), ”Monrepos” (1884), ”Robia Peleșului” (1888), ”Patria” (1891), ”Meșterul Manole” (1892), ”Poveștile unei Regine” (1901).

Carmen Sylva a fost distinsă în 1888 cu premiul Academiei Franceze și a devenit, în 1890, membră de onoare a Academiei Române.

După moartea regelui Carol I (27 septembrie 1914), regina Elisabeta s-a retras la mănăstirea de la Curtea de Argeș, unde a încetat din viață la 18 februarie 1916, în urma unei duble pneumonii. A fost înmormântată alături de Carol I, la Curtea de Argeș.

LĂSAȚI UN MESAJ