Anul acesta, creștinii de toate orientările au sărbătorit deodată Pogorârea Sfântului Duh. Rusaliile, cum mai sunt cunoscute, reprezintă cea de-a treia mare sărbătoare a întregii creștinătăți, după Crăciun și Paști. Se prăznuiește întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paști.
De Rusalii este comemorată pogorârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Așa cum este consemnat în Noul Testament (Faptele Apostolilor) acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavuot), la 50 de zile de la învierea lui Iisus din Nazaret. De aceea sărbătoarea creștină mai poartă denumirea de Cincizecime. Bănățenii de limbă germană o numesc Pfingsten, iar în maghiară Pünkösd.
În epoca precreștină, Rusaliile au fost o sărbătoare agricolă de bucurie a evreilor, în care se aduc ofrande roadele pământului.
Rusaliile creștine sunt o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin pogorârea Sfântului Duh. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale. Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului.
„Duminica Cincizecimii” este descrisă de Sfântul Evanghelist Luca în „Faptele Apostolilor”. În momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de știința limbilor străine.
„Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”. Așa glăsuiește troparul acestui mare praznic al Bisericii Ortodoxe. Conform Bisericii Ortodoxe, acest important eveniment al rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce.
După o tradiție ce se pierde în timp, bisericile sunt împodobite cu crengi, frunze și chiar iarbă pusă pe jos în sfintele lăcașe. Creștinii duc acasă crenguțe sau fac coronițe din iarbă pentru a feri casele de cele rele.
Și Catedrala Mitropolitană a primit veșminte de verdeață proaspătă încă de la intrare.
Ca la toate marile praznice, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, a slujit și de această dată la Catedrala din Timişoara Sfânta Liturghie. În cadrul slujbei, IPS Ioan a hirotonit un vrednic diacon ce de azi devine preot.
