Îi vedem în fiecare an pe străzile Timișoarei, pata de culoare din ”Alaiul Colindătorilor”. Dubașii din zona Făget vin să ne colinde așa cum știu ei. Tradiția dubașilor s-a moștenit de generații, din tată în fiu. Costumele sunt și ele cu totul speciale.
Satele din zona Făget în care se păstrează tradiția dubașilor sunt, într-o ordinea aleatorie: Românești, Curtea, Tomești, Brănești, Marginea, Sintești și Făget. 
Despre dubași se știu destul de multe. Asta pentru că obiceiul lor a ramas neschimbat de sute de ani și se mai ține și astăzi în satele din jurul Făgetului. În Ajun de Crăciun ei vestesc nașterea Mântuitorului, iar feciorii merg din casă-n casă ca să facă urări gazdelor.
Pentru a vedea tradiții unice bănățene, trebuie însă să ajungeți până în satele din zona Făgetului, pentru că de aici pleacă cei mai faimoși dubași. Cu dubele pe care le țin în mână, scot cele mai frumoase sunete și cele mai uimitoare ritmuri, astfel încât numele lor a trecut de mult granițele țării. Faima lor nu stă doar în cântecele pe care le scot cu dubele, ci mai ales prin ritmul pe care îl au, unic în Europa.
În Ajun de Crăciun, flăcăii satului se îmbracă în costume populare, vechi de sute de ani, se împart în cete de câte 15-16 și o iau prin sat la colindat. Iau la rând fiecare casă, dar mai cu seamă cele unde stau fete. În fața lor joaca cerbul care alungă spiritele rele, o masca ce reprezintă jertfa, colindele pe care le zic dubașii povestesc că acesta este căutat să fie prins pentru fala vânătorilor. Cerbul este împodobit cu verdeață, semn că anul care vine va fi mai roditor decât cel care tocmai se termina. Cerbul seamănă cu stema dacilor, acel lup folosit în bătălii, iar dubele strigă o chemare la luptă, cred speciasliștii.
În fiecare casă se cântă altceva, e o colindă pentru casa vânătorului, este colindul de fată sau cel al gospodarului, se cântă altfel la preot sau la primar, astfel încât toți să fie mulțumiți și să îi răsplătească pe colindători cu cat mai multe daruri. Vătaful conduce formația, iar lângă cerb stă „iapa”, tânărul care este însărcinat să preia darurile, cârnați, slană, țuică sau vin, mere și bani, iar la sfârșit se împart toate, în mod egal.
În Ajun de Crăciun, flăcăii satului se îmbracă în costume populare, vechi de sute de ani, se împart în cete de câte 15-16 și o iau prin sat la colindat. Iau la rând fiecare casă, dar mai cu seamă cele unde stau fete. În fața lor joaca cerbul care alungă spiritele rele, o masca ce reprezintă jertfa, colindele pe care le zic dubașii povestesc că acesta este căutat să fie prins pentru fala vânătorilor. Cerbul este împodobit cu verdeață, semn că anul care vine va fi mai roditor decât cel care tocmai se termina. Cerbul seamănă cu stema dacilor, acel lup folosit în bătălii, iar dubele strigă o chemare la luptă, cred speciasliștii.
În fiecare casă se cântă altceva, e o colindă pentru casa vânătorului, este colindul de fată sau cel al gospodarului, se cântă altfel la preot sau la primar, astfel încât toți să fie mulțumiți și să îi răsplătească pe colindători cu cat mai multe daruri. Vătaful conduce formația, iar lângă cerb stă „iapa”, tânărul care este însărcinat să preia darurile, cârnați, slană, țuică sau vin, mere și bani, iar la sfârșit se împart toate, în mod egal.
