Dosarul mafiei imobiliare! Povestea pensionarei din Timişoara care s-a luptat cu un cetăţean maghiar care a vrut să-i „fure” apartamentul

1845

Complicităţile publice din jurul reţelei de ţepe imobiliare conduse de baştanul Ionel Cârpaci, condamnat la 7 ani de închisoare şi plata unor despăgubiri de 1,5 milioane de euro, au fost scoase cel mai bine în evidenţă de o pensionară din Timişoara, care s-a luptat cu mafia imobiliară mai bine de zece ani pentru apartamentul în care locuia, în zona Pieţei Crucii. Femeia a sesizat autorităţile de nenumărate ori, atât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, cât şi Parchetul Timişoara, că este victima unui şir de falsuri prin care un cetăţean maghiar, interpus în faţă de mafia imobiliară, intenţionează să o deposedeze de locuinţă. De fapt, tot calvarul imobiliar al Aureliei Nechita a început în momentul în care o instanţă de judecată i-a anulat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului său, în care locuise zeci de ani în calitate de chiriaş.

„Am avut calitatea de chiriaşă a imobilului situat în Timişoara, strada 1 Decembrie 1918, nr. 17, ap. 3, până în decembrie 1996, când, în baza Legii 112, am cumpărat acest apartament. În imobilul în discuţie au fost cumpărate alte 7 apartamente în aceleaşi condiţii, dar eu sunt singura care am pierdut dreptul de proprietate prin anularea contractului de vânzare-cumpărare. Cum este posibil ca în baza aceloraşi acte de succesiune şi aceeaşi situaţie cadastrală, cetăţeanul maghiar Marki Zoltan să piardă toate acţiunile de revendicare, cu excepţia apartamentului meu? Explicaţia logică ar fi aceea că apartamentul 3 are o poziţie strategică, la intersecţia a două străzi, şi poate face legătura între acestea, fapt ce a suscitat interesul unor edili ai oraşului care au proprietăţi în zonă şi sunt interesaţi să fabrice revendicatori de la care, apoi, să cumpere proprietăţile la preţuri derizorii”, a acuzat reclamanta într-o plângere adresată justiţiei, menţionând, tot atunci, ca o speculaţie, că în spatele grădinii sale se află clădirea în care funcţionează filiala locală a Universităţii „Spiru Haret”, iar prin acapararea apartamentului 3 s-au putea realiza o cale de acces a studenţilor către instituţie. Mai mult, cercetările personale au scos la iveală că imobilul fusese înscris în fals la Cartea Funciară şi că nu aparţinuse niciodată noului proprietar.

„Vă rog să întreprindeţi urgent cercetări în vederea constatării faptului că imobilul din strada 1 Decembrie nr. 17 a fost înscris în fals în Cartea Funciară Timişoara şi că nu a aparţinut niciodată lui Kerekes Iuliana, născută Pinczes. Totodată, vă rog să constataţi că imobilul nu a aparţinut niciodată numiţilor Marki Zoltan şi că aceştia, la rândul lor, nu au drept de filiaţiune dupa Kerekes Iuliana”, a solicitat, la vremea respectivă, Aurelia Nechita, indicându-i ca potenţiali responsabili de această tentativă de ţeapă imobiliară pe cetăţeanul maghiar Marki Zoltan, din Debreczen, şi o avocată, care ar fi beneficiat de complicitatea unor lucrători de la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timişoara şi Primărie.

Ulterior, din plângerea penală a fost scos numele avocatei. „Nu pot să aduc dovezi că este implicată în deposedarea mea de locuinţă, decât faptul că este apărătoarea în instanţă a celor care au ticluit un fals pentru a mă evacua”, spunea petenta.

Cetăţean maghiar, împroprietărit la Timişoara de un notar public

În plângerea depusă la organele de cercetare penală, proprietara apartamentului ce tocmai ajunsese în atenţia unor revendicatori de profesie arăta că toată operaţiunea a pornit de la falsificarea unui certificat de moştenitor în favoarea lui Marki Iuliana, născută Kerekes. Reclamanta susţinea că succesiunea în urma decesului numitei Kerekes Iuliana se făcuse ilegal. Dorind să dovedească falsurile, Aurelia Nechita a reuşit să procure chiar şi hârtile cu numerele topografice vechi, valabile între anii 1900 – 1908, de unde a rezultat fără niciun dubiu că imobilele cu numerele topografice care apăreau ca fiind în proprietatea numitei Kerekes Iuliana nu se aflau în zona actualei străzi 1 Decembrie 1918.

„În aceste condiţii, este evident faptul că suntem în prezenţa unei greşeli identificate de Cartea Funciară, pentru imobilul proprietatea subsemnatei, motiv pentru care învinuitul nu poate moşteni un imobil care nu a fost niciodată în proprietatea antecesorilor săi”, a evidenţiat  reclamanta. Totuşi, spre nedumerirea femeii aflate la un pas de a fi victima  moştenitorilor dubioşi cu domiciliul în Ungaria, exact cum se proceda şi în cadrul filierei de ţepe imobiliare conduse de Cârpaci, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi-a declinat competenţa de soluţionare a cazului în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. Motivul? Cercetarea penală a notarilor intră în competenţa procurorilor de la Parchetul Curţii.

„Întrucât competenţa de cercetare a infracţiunilor săvârşite de notarii publici intră în sfera Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, dispun declinarea competenţei de soluţionare a cauzei după calitatea persoanei privind pe notarul public Cinca Remus, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, AN din cadrul OCPI Timiş, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor – în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara”, a decis, la vremea respectivă, procurorul local Ramona Lungu.Hotărârea de declinare a compeţentei a devenit obligatorie, de fapt, după ce procurorul a efectuat o serie de cercetări şi a coroborat acte solicitate de la diverse instituţii, din care a reieşit că notarul Cinca Remus a eliberat suspect de uşor un certificat de moştenitor în favoarea cetăţeanului maghiar Marki Zoltan.

„Până să încep să mă apăr singură, am avut parte doar de avocaţi care au jucat la două capete! De parcă ar fi dorit să dea afară din casele lor pe oamenii necăjiţi ca mine şi să se instaleze ei în ele”, spunea revoltată Aurelia Nechita, căreia i-au fost necesari mai mult de 10 ani de procese pentru a dovedi că este luată în colimator de mafia imobiliară din Timişoara.

Cerere de strămutare a procesului falsă, ajunsă la Curtea Supremă

Din momentul în care a devenit propriul avocat, Aurelia Nechita a început să fie citată la poliţie şi la instanţele de judecată pentru a fi audiată şi a pune concluzii în tot felul de cauze, unele situaţii fiind extrem de ciudate. Cum a fost şi cazul falsificării unor cereri adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin intermediul cărora s-a solicitat strămutarea a două dosare civile de la Timişoara la altă instanţă din ţară. Era pentru prima dată în cazuistica organelor de cercetare penală din Timişoara când se confrunta cu o astfel de faptă penală, substituirea de identitate şi sesizarea unei instanţe de judecată în locul altei persoane conturând tupeul infracţional la care au ajuns indivizii specializaţi în obţinerea „dreptăţii” prin utilizarea de aşa-zise – în limbaj juridic – manevre dolosive.

„Aspectele semnalate fac obiectul dosarului penal înregistrat în Registrul de reclamaţii penale nr. 16755/2012, cu nr. De Parchet nr. 9166/P/2012, la poziţia autori necunoscuţi. Până în prezent au fost efectuate cercetări solicitând documente la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în prezent se efectuează cercetări la Biroul de Avocaţi Cozac şi Asociaţii. În funcţie de rezultatul cercetărilor se va dispune soluţia legală”, a fost prima rezoluţie a ofiţerului de poliţie Răzvan Simescu, într-o adresă trimisă femeii care a reclamat falsul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, implicată în procesul maraton de salvare a apartamentului în care locuia din sfera de interes a mafiei imobiliare, locuinţa sa fiind revendicată cu acte false de un cetăţean maghiar din Debreczen, pensionara Aurelia Nechita s-a trezit citată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-şi susţine o… cerere de strămutare a procesului său de la Timişoara la altă instanţă din ţară.

„Pe citaţie figura că eu sunt petentă şi era fixat şi termenul de judecată, respectiv 22 iunie. Ştiind că nu am făcut vreo solicitare de acest gen, am trimis imediat o sesizare la ÎCCJ prin care am anunţat că nu sunt autorul cererii de strămutare, că altcineva s-a substituit voinţei mele şi a făcut-o în locul meu, şi am cerut mai multe detalii, inclusiv cine le-a expediat şi pe ce bază s-a înregistrat. Mi s-a răspuns că există două cereri de strămutare, care vizează două dosare, iar documentele în baza cărora s-a făcut înregistrarea cauzelor pe rolul instanţei supreme au fost trimise de pe faxul biroului de avocaţi Cozac şi Asociaţii. Adică al avocatului părţii adverse din procesele prin care casa în care locuiesc este revendicată de un cetăţean maghiar. Deşi am arătat instanţei că nu eu sunt autorul cererilor de strămutare, ambele au fost puse pe rol şi judecate, una fiind soluţionată cu respingere, cealaltă ca fiind inadmisibilă din cauza netimbrării”, ne-a declarat Aurelia Nechita.

Culmea tupeului din partea avocaţilor care au reprezentat interesele cetăţeanului maghiar Marki Zoltan în procesul de revendicare a apartamentului de pe strada 1 Decembrie 1918 a fost atinsă în momentul în care s-a solicitat ÎCCJ respingerea cererii de strămutare sub motivaţia că Aurelia Nechita ar fi făcut un abuz de drept.

„Petenta este nemulţumită de soluţiile instanţelor judecătoreşti, iar acesta este singurul motiv real ce stă la baza cererii de strămutare. Mai mult, prezenta cerere de strămutare reprezintă un abuz de drept, având în vedere faptul că petenta a mai formulat numeroase cereri de strămutare pentru aceleaşi motive, acestea fiind respinse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, se arată în adresa făcută de avocaţi în numele revendicatorului imobiliar Marki Zoltan. În opinia femeii sub a cărei identitate s-a sesizat în fals instanţa supremă, prin acest „joc” diabolic al avocaţilor cetăţeanului maghiar s-a vizat tergiversarea soluţionării dosarului de fond.

„Ne judecăm de 12 ani, după ce Marki Zoltan, reprezentat de avocata Rodica Cozac, a declanşat seria de procese împotriva mea. Sub pretextul că ar fi moştenitorul fostului proprietar, a cerut tot imobilul de pe strada 1 Decembrie 1918. În afară de apartamentul meu, mai sunt alte trei apartamente de stat, 10 apartamente cumpărare de foştii chiriaşi, dar şi o grădină de peste 1000 de metri pătraţi. Deci, 14 apartamente şi terenul reprezintă o proprietate de peste un milion de euro, deci miza este foarte mare”, consideră Aurelia Nechita.

Ca un semn al modului superficial în care instanţele de judecată îşi fac treaba în acest dosar, femeia ne-a dezvăluit că, la unul dintre ultimele termene, la dosar a fost acceptat un înscris netradus, redactat în limba maghiară, avocaţii maghiarului susţinând că este vorba despre actele branşamentului de apă, din 1914, aferente imobilului revendicat în instanţă.

„Am luat documentul, l-am dus la tradus la un traducător autorizat şi, spre surprinderea instanţei de judecată, am descoperit că actul se referea la branşamentul de apă al unui alt imobil. Am făcut o cerere de îndreptare a erorii materiale, pe care judecătorul Lucian Vereş nu a avut încotro şi a admis-o!”, spune femeia.

„Am explicat şi la Poliţie că a fost vorba despre o greşeală a celor de la ÎCCJ!”

Pentru a afla şi opinia avocatei Rodica Cozac vizavi de acuzaţiile lansate de Aurelia Nechita, care ajunseseră, la un moment dat, şi în vizorul Poliţiei şi Parchetului, am încercat să sunăm la numărul de telefon aflat pe documentele trimise la ÎCCJ, însă apelul nostru a declanşat doar faxul din biroul Cozac şi Asociaţii. În schimb, am avut şansa să o prindem pe Rodica Cozac la un telefon mobil.

„Vă explic cum s-a întâmplat, pentru că deja am dat declaraţii şi documente şi la Poliţie. Deci, doamna respectivă a făcut vreo 20 şi ceva de cereri de strămutare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Sigur că noi nu ne-am prezentat la toate, ci am trimis, de mai multe ori, concluziile scrise prin intermediul faxului. La acestea, de fiecare dată, am anexat şi documente justificative. Într-unul din cazuri, din cauza atâtor documente, cei de la registratura ÎCCJ au înregistrat din greşeală o cerere de strămutare ca venind din partea noastră, dar cu acte ale femeii în discuţie. Am explicat şi la Poliţie, eu dacă voiam să fac o cerere de strămutare o făceam în numele clientului meu, nicidecum al doamnei Nechita. Pe de altă parte, eu sunt la pensie, nu am mai mers prin săli, nu înţeleg de ce lumea mă tot caută pe mine!”, a simulat nedumerirea fosta avocată de succes din Timişoara.

LĂSAȚI UN MESAJ