Dilema dumbrăvițeană a rămas nedezlegată: tocăniță sau papricaș? VIDEO

1527

Sâmbătă după amiază în toată zona de nord a orașului, mai ales în calea Lipovei, a fost un adevărat bombardament biochimic. Cei cu nasul mai sensibil ca al copoilor de vânătoare, au amușinat aerul și au luat calea sursei de „poluare”.

Spre deosebire de fabrica de anvelope, ce mai eliberează miasme, de data asta era ceva mult mai placut. Tot aerul era îmbibat de miros de cartofi fierți, boia de ardei, ceapă tocată și mai ales multă carne de toate soiurile. Cei foarte perseverenți, ce au îndurat zecile de minute în soarele canicular și au reușit cu mari eforturi să prindă un troleibuz M14, au luat calea mirosului îmbietor și au dat de sursa atacului olfactiv.

Nu le-a fost prea greu, pentru că la Dumbrăviţa s-a „legiferat” un nou semn de circulaţie.

festival tocanita dumbravita (19)

În plin centrul comunei Dumbravița se gătea de zor. Toți cei se pricep sau cred că știu să utilizeze un ceaun au trecut la prepararea celui mai grozav papricaș. Asta după zisele moderatorului festivalului. În ciuda afișelor ce invitau lumea pofticiosă la Festivalul Tocăniței, toți vorbeau doar de papricaș. O fi același lucru? Sau nu? Cert e că la fiecare cazan mai mare sau mai mic, meșterea câte o echipa de specialiști. Evident că fiecare stand se lăuda cu cel mai gustos preparat.

Aflat la cea da patra ediție, Festivalul Tocăniței de la Dumbrăvița a adus echipe de bucătari amatori sau de meserie din Serbia, Ungaria și din județul nostru. În total peste treizeci de standuri.

Unii au aprins arzătoarele cu gaz lichefiat sub ceaune, dar puriștii nici nu concepeau așa blasfemie. Asta nu face decât să denatureze gustul bucatelor. Tocana are gust doar dacă sub cazan arde un foc de lemne de fag. În cel mai rău caz se admite și lemn de stejar (dar chipurile nu ar fi același lucru). Se mai găseau chibiți în jur ce dădeau sfaturi necerute. Potrivit acestora tot secretul stă în lingura de lemn cu care se amestecă. Dacă este de inox, iar sunt șanse de a influența mâncarea. Nimeni nu a înțeles exact dacă în bine sau în rău.

Oricum, după numărul petrecăreților ce salivau în jurul meselor și nu-și găseau astâmpărul, de fapt tot adevărul gastronomic stă în calitatea răchiei de prune cu care se începe petrecerea. Dacă răchia e bună, orice papricaș e comestibil!

Fiecare maestru culinar a veni de acasă cu reţete arhaice, vechi de zeci sau sute de ani ori cu creaţii proprii. Unii meșterii bucătari au tocat ardeii și ceapa tradițional cu cuțitul pe scândură dar au fost și de cei mai moderni ce au stors direct în ceaun tuburile cu pastă de ardei gata preparată tot tradițional de fabricile de chimicale. Că doar și conservanții și rău famatele E-uri trebuie consumate de cineva.

Cei mai nerăbdători nu au mai putut aștepta cele câteva ore de clocotit. Au trecut la tradiționalii mititei și nelipsita bere. Așa, ca un aperitiv, până va fi gata mâncarea de bază.

Întrecerea a început fix la ora 15, în parcul central delimitat de cele trei biserici. Startul oficial al întrecerii a fost dat de primarul Victor Malac. Dânsul și-a exprimat speranța ca acest festival să devină tot mai cunoscut de la an la an. De la ora 17.00 a început și programul artistic cu ansamblurile „Gospodinele” din Dumbrăvița și „Pusta Banatului”, ansamblul de dansuri populare „Dumbrăvițeana” și soliștii vocali Dolores Dongea, Adriana Coste, Adrian Ciote, Maria Bratis și Ileana Horhoianu.

Programul a trecut mai târziu și la alte genuri muzicale cuprinzând și momente pop-rock cu Laura Alexandra Gârbovan și absolventele Școlii Populare de Artă din Timișoara, Daiana Niculcea, Raluca Milin și Iasmina Chițescu.

Juriul a avut mult de lucru. A examinat cu mare exigență întregul proces de prepare a tocăniței, de la tehnică și organizarea spațiului de lucru, până la felul în care sunt pregătite ceaunele de tocăniță. Prețurile au oscilat de la șase lei până la un leu castronelul de tocaniță.

Atmosfera de sărbătoare a continuat până seara tarziu pe ritmurile lui DJ Sean Norvis și KP London din Canada.

LĂSAȚI UN MESAJ