De luni intrăm în Postul Mare, al Paștilor. Florile duhovnicești care alcătuiesc buchetul mântuirii. Video

Mai avem câteva zile până se intră în Postul Paştelui. Preotul paroh al Bisericii Ortodoxe “Sfântul Vasile cel Mare” din Dumbrăvița, pr. Achim Vasile Baboș, ne vorbește despre importanța Postului Mare ( al Paștilor) și ne îndeamnă la curățire și introspecție spirituală, pentru a putea avea o viață mai liniștită și împlinită, care să fie pe placul Domnului.

“Postul Pătimirii lui Hristos, sau al Paştilor începe de duminica aceasta, de la slujba de seară, când ,,se lasă sec-ul”, adică ,,sec”, însemnând că omul de acum va filtra şi va separa anumite obiceiuri, anumite manifestări, anumite bucate, dar cel mai mult se referă la obiceiurile şi patimile cele grele ale sufletului şi a trupului. Postul nu e o abţinere doar de la bucate, nu, cu toate că postul se realizează cu abstinenţa şi de la bucate, dar mai mult de la păcate. Postul, este cea mai veche poruncă de la Dumnezeu.”, a spus preotul Achim Baboş.

Porunca postului a fost porunca lui Dumnezeu către omul Adam, căruia i-a dat libertatea de a mânca din toţi pomii din Grădina Raiului, în afară de cel care se află în mijlocul grădinii, fiindcă va muri, Dumnezeu dându-i voie să mănânce, dar nu din orice, ca şi în post, postul mai însemnând şi faptul ca omul să-L asculte pe Dumnezeu.

”Postul nu e doar de la mâncare, adevăratul post este o chemare de la Dumnezeu spre desăvârşire. Scopul postului nu e să ai abstinenţă de la bucate, postul e mijlocul cel mai elegant la îndemâna omului prin care se apropie de Dumnezeu, spre desăvârşire, spre unirea cu Dumnezeu, spre îndumnezeire. Celelalte mijloace sunt rugăciunea, blândeţea, bunătatea, mila, jertfelnicia, admiraţia, dragostea, care toate acestea formează un buchet frumos de flori duhovniceşti, care ne duce spre desăvârşire şi spre unirea necondiţionată cu mântuitorul şi Domnul nostru. Finalitatea desăvârşirii înseamnă unirea cu Dumnezeu prin sfânta cuminecătură”, a mai spus părintele Baboş.

În Postul Paştelui, care mai este numit şi Postul Mare sau al Pătimirii, omul se pregăteşte pentru întâlnirea şi unirea cu Iisus Mântuitorul, postul fiind numaidecât unul al bucuriei, al dăruirii, al căutării de Dumnezeu, orientându-ne după Hristos, privind icoana mântuitorului, sărutând crucea pe care a fost răstignit sau luând din potir trupul şi sângele lui Iisus.

Prin post se ajunge la desăvârşire. Postul Paştelui restaurează fiinţa umană, omul având defecte, lipsuri, ispitiri, nevoi, necesităţi, iar omul în acest post îl vede pe Mântuitor, un al doilea Moise, care posteşte 40 zile şi 40 nopţi, urcând apoi Golgota, unde se dăruieşte lumii întregi. Şi noi pătimim alături de Hristos pentru păcatele noastre, urcând şi noi pe o altă Golgotă, răstignindu-ne trăirile trupeşti, patimile, gândurile şi tot ce ne provoacă să ne abată de la drumul mântuirii. Prin puterea minţii, a voinţei, a dragostei, a rugăciunii şi prin post, ne răstignim şi noi.

Postul şi rugăciunea este începutul oricărei fapte bune, prin care Dumnezeu ne ajută să postim cu ochii, cu sufletul şi cu toate simţurile noastre. Să-l cercetăm pe cel bolnav, să-i dăm mângâiere şi să ajutăm pe cel sărac. Să căutăm să ajutăm adevăratul sărac, pentru a nu crea căpuşele care trăiesc pe spinarea altora prin cerşetorie.

„Să ne ajute Bunul Dumnezeu să putem posti cu bucurie spre întâlnirea cu mirele Hristos, Cel ce este şi oaia de jertfă, dar şi păstorul Cel bun, care jertfeşte, El se jertfeşte fiind şi jertfitorul mântuirii noastre, a tuturor”, a încheiat părintele Baboş.