De ce producătorii agricoli din Timiş nu cred în Legea hypermarket-urilor ?

152

După 27 de ani, agricultura continuă să fie o Cenuşăreasă a economiei naţionale, ignorată de autorităţi, fără o piaţă de desfacere formată, cu fermieri debusolaţi şi lipsiţi de orizont, unde domină cel mai puternic şi mai descurcăreţ. Pentru ca situaţia să fie şi mai gravă, aşa-numita Lege a hypermarket-urilor, adică Legea nr. 150 din 2016, privind comercializarea produselor alimentare, i-a dat peste cap pe fermieri, fiindcă i-a lăsat cu marfa în soare, la propriu. Producătorii agricoli din Timiș nu cred în această lege, care nici măcar nu este aplicabilă, neavând normele metodologice de utilizare. Mai grav e că nici Uniunea Europeană nu este de acord cu prevederile ei, discriminându-i, astfel, cu tupeu, pe agricultorii români. De fapt între hypermarket-urile occidentale din Timişoara şi fermierii din Timiș niciodată nu a existat o relaţie de parteneriat.

„Eu am pățit-o!”

Ioan Turc, directorul fermei Comagra – Oul bănăţean, din Beregsăul Mare, judeţul Timiş, spune că el este păţit în relaţia cu supermarket-urile şi nu mai are încredere în nimic, însă o lege bună, care să îi protejeze pe producătorii agricoli autohtoni, ar fi foarte utilă. Deoarece a avut mari probleme cu piaţa de desfacere, Turc a redus efectivele de găini de la 160.000 de găini, la 80.000, apoi, la 40.000. El mai cultivă şi 2.000 de ha de pământ cu grâu, porumb, rapiţă şi alte cereale.

De ce fermierii din timis -Ioan Turc directorul fermei Comagra Beregsau mare timisDSCF0661„Această lege a hypermarket-urilor, sincer, nu prea mă interesează, fiindcă uite ce se întâmplă. În momentul în care închei contractul cu supermarket-ul, în document nu se menţionează nicio cantitate de produse nici lunară, nici anuală. Atunci, sub pretextul că nu se vinde produsul muncii tale, nu ţi se fac nici comenzi. Contractele sunt evazive. Trebuie concretizate, fiindcă noi, producătorii, avem multe obligaţii. Am avut contracte cu două hypermarket-uri din Timişoara, dar mi-au pus nişte condiţii draconice. Până la urmă, am pus două tonomate cu Oul bănăţean, unul la uşa magazinului din Calea Aradului şi unul la cel din Calea Şagului, dar vindeam foarte puţin, faţă de celelalte tonomate aflate în alte zone din oraş. Le-am ţinut 10 luni şi le-am mutat de la uşa lor. De când au apărut supermarket-urile, am avut multe contracte, atât cu cele aflate în Timişoara, cât şi cu cele din Arad. Problema este că acele comenzi pe care le făceau erau prea mici, de ordinul sutelor de ouă, iar preţurile la fel de reduse. Până făceau plăţile treceau 60 de zile. Nu se merita nici drumul şi am anulat contractele. Eu sunt păţit. Eu am încercat toate variantele de colaborare şi le-am dat marfă de calitate, conform cerinţelor Uniunii Europene. La acest capitol nu am avut probleme. Ar fi bună o lege, dar aplicabilă, care să protejeze fermierul autohton. De exemplu, în contract să se scrie şi preţul de achiziţie şi preţul de vânzare, pentru ca treaba să meargă bine, fiindcă ce se întâmplă? Tu dai, să zicem, oul cu 0,35 lei, iar pe raft îl vezi la 0,65 lei. Când vrei să ridici preţul, trebuie să suni la Bucureşti şi ţi se spune că nu poţi să majorezi preţul. Nu tu faci politica preţului. Mă sunau unii oamenii să mă ia la întrebări că de ce dau ouăle aşa scumpe. Acum e cu 51%, dar nu prea mă interesează. Ne-au chemat la Consiliul Judeţean, la o întâlnire cu cei de la Carrefour, când s-a deschis, dar ei aveau rafturile pline. Ei deschideau magazinele a doua zi şi, astăzi, ei voiau să lucreze cu noi, dar nu direct cu noi, ci prin camerele agricole. Eu am trecut prin toate astea. Ştiu cum e. De aceea mi-am făcut automatele de ouă şi le-am montat pe străzi în Timişoara. Sunt numai vise. Nu va merge relaţia dintre producătorul autohton şi supermarket-uri”, a spus Ioan Turc.

Ce spune Legea hypermarket-urilor?

„Comerciantul – persoana juridică (hypermarket-ul) autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare pentru produse alimentare – are obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare”, arată documentul. Legea nr. 150 din 2016 a fost aprobată la începutul lunii iunie 2016 de Camera Deputaților, iar în luna iulie a fost promulgată şi trebuia să intre în vigoare la începutul lunii ianuarie 2017, dar nu a fost să fie. Legea a intrat în conflict cu Uniunea Europeană şi nu au fost emise nici măcar normele de aplicare.

De ce s-a ajuns aici?

Viorel Matei, şeful Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Timiş, a explicat că, de fapt, legea era sortită eşecului din start. Normele de aplicare trebuiau să fie date în 30 de zile, dar iată că au trecut opt luni. În aceste condiţii, totul e prea târziu.

de ce fermierii din timis -viorel matei -seful Asociatiei Producatorilor de cereale si plante tehnice Timis„Legea a fost făcută ca o măsură populistă în 2016. Încă nu sunt date nici normele de aplicare. Credeau că rezolvă problemele agricultorilor, dar nu le rezolvă. Se tergiversează apariţia normelor pentru ca să nu pună în aplicare legea. Atât timp cât normele au întârziere, se pot modifica articole din lege. Niciunde în Uniunea Europeană nu există o lege care să fie contrazisă de normele de aplicare. La noi, de obicei, normele combat fondul legii. Normele vor fi astfel făcute, încât vor fi împotriva producătorului agricol autohton, el nu va putea respecta condiţiile impuse. Acesta este scopul tergiversării. Dacă prin lege regulile de piaţă sunt mai blânde şi în favoarea producătorului român, prin norme, este complet îngrădit. Deocamdată, legea este bună, dar nu e benefică pentru agricultorul român, atâta timp cât el nu beneficiază de aceeaşi susţinere cum beneficiază ceilalţi agricultori din UE, din Franţa, Germania, Italia, Spania sau Austria. Fermierul are nevoie de o susţinere la obţinerea producţiei marfă la preţul de cost. Atunci, fermierul  român nu poate intra pe piaţă alături de cel francez, italian sau german. Eu nu sunt apărat ca producător autohton. Dacă legea era făcută pentru a apăra producătorul autohton, apăreau normele în scurt timp, în 30 de zile. Aşadar nu este interes. Nu se vrea apărarea agricultorului român. Câte 30 de zile au trecut de când a fost dată legea?”, se întreabă retoric Viorel Matei.

Ce spune Direcţia Agricolă Timiş?

Ministerul Agriculturii, prin Direcţia Judeţeană Agricolă Timiş şi prin celelalte direcţii din ţară, susţine că încurajează producătorul autohton să îşi vândă marfa pe piaţa românească. Şi Primăria Timişoara a înfiinţat trei pieţe volante pentru a veni în sprijinul producătorilor din Banat. Una în Piaţa Traian, una în zona Lipovei şi una la Stadionul Dan Păltinişanu.

de ce fermierii din timis - Doru Petanec directorul Directiei Agricole Timis DSCF3830„În aceste condiţii, omul care cumpără poate şti ce cumpără, poate discuta direct cu producătorul acolo în piaţă cum a obţinut acel produs sau de unde îl are. Se pot face şi parteneriate între producător şi consumator. Problema este că agricultorul român produce puţin şi nu poate pătrunde uşor pe piaţa supermarket-urilor, care vor cantităţi mari, periodic şi eşalonat şi la preţuri mici, pentru ca supermerketul să poată să facă adaosuri la preţuri, dar şi să iasă cu un tarif acceptabil pentru cumpărător. Fermierul nostru nu prea poate să asigure aceste condiţii care i se cer. Legea hypermarket-urilor e bună, că reuşeşte să le oblige să preia 51% din marfa pe care o vând de la producătorul autohton, dar sigur va apărea competiţia dintre producătorul mare şi cel mic şi foarte mic, chiar dacă legea va fi aplicată”, este de părere prof. dr. Doru Petanec, directorul DJA Timiş.

Astfel, pentru a încuraja producţia de tomate româneşti, Ministerul Agriculturii a instituit ajutorul de minimis pe 2017 pentru producătorul român de roşii  acordându-i 3.000 de euro fiecărui cultivator care deţine 1.000 metri pătraţi de seră sau solarii încălzite.

„Este un ajutor şi se încearcă astfel ca producătorul autohton de tomate să reacapareze piaţa. Roşiile sunt de diferite calităţi şi cu gusturi şi destinaţii diferite, pentru producerea de bulion şi altele pentru consum, dar şi mixte pentru consum şi pentru bulion, dar şi mai aromate sau mai dulci sau mai acrişoare. Măsura este şi în sprijinul consumatorului. Dacă producătorul român va putea pătrunde pe piaţă, bănățeanul va putea să consume roşii româneşti de calitate mult mai bună decât cele aduse din import. Aici va exista un control asupra trasabilităţii şi conţinutului tomatei. Roşia din Spania sau Turcia nu ştim ce conţine, pe când la noi în ţară o putem verifica şi în două ore”, explică prof. dr. Doru Petanec.

LĂSAȚI UN MESAJ