Suntem în Săptămâna Revoluției Române. O săptămână din care 6 zile sunt ale Revoluției de la Timișoara. O săptămână în care, din nou, se va redeschide rana nevindecată a Timișoarei O săptămână în care, din nou, ne vom întreba, a proasta, dacă a fost Revoluție, lovitură de stat sau conspirație. Nu știu răspunsul obiectiv, dar, fiindcă, atunci, am fost pe străzile Timișoarei, pot depune mărturie că un oraș întreg a avut curajul nebun de a se ridica împotriva unui regim criminal.
Dar, ca să fiu sincer, ar mai trebui să spun, din nou, că, în primăvara lui 1989 ştiam că, „până la finele anului Criminalul va fi lichidat” şi că din primul guvern democrat al României postbelice vor face parte doi dintre coordonatorii volumului Perspective globale ale omenirii apărut la Editura Tehnică şi Ştiinţifică în acel an. De frică, atunci, nici nu îndrăzneam să răsfoiesc lucrarea prin librării şi abia în ianuarie 1990 am văzut despre cine era vorba: Ion Iliescu şi Serghei Celac, primul ministru de externe democrat.
Iată — aţi punea grăbit concluziona — un strălucit exemplu de conspiraţie care a reuşit! Numai că eu o să vă dezamăgesc de îndată şi o să vă spun că nu cred în conspiraţii şi în teoriile conspiraţioniste. Şi nu cred deloc, mai ales când este vorba despre o conspiraţie pritocită de români.
Prima mea neîncredere vine din faptul că în spaţiul nostru mental, al României, ceea ce este valabil, de pildă, la 9 dimineaţa nu mai are nici o actualitate în după-amiaza aceleiaşi zile, darămite într-un interval mai mare de timp, cum ar presupune o atare manevră.
Al doilea motiv — poate mult mai temeinic — este că, sub teoria conspiraţiilor de tot felul, noi, românii, ne autoscuzăm, ne cauţionăm extrem de plauzibil toate neputinţele, eşecurile, neîmplinirile. A fost foarte uşor să spui — mai ales în primii ani de după Revoluție — că Occidentul , FMI-ul, Banca Mondială şi alţii nu ne vor binele, că au ceva cu noi, că România este adusă la faliment de marea finanţă sau de cine mai ştiu eu. Iar acum, în ultima vreme, a mai apărut și George Soros care, îmi permiteți să observ, are trei mari avantaje pentru cei care îl aruncă mereu în discuție: este evreu, ungur și miliardar.
În fine, al treilea motiv pentru care nu cred în conspirații este faptul că orice conspirație are marele avantaj că le dă impresia (semi)cretinilor că sunt mai deștepți. În realitate, teoriile conspirației rezolvă totul din condei, de parcă lumea ar fi o telenovelă pentru cei cu 7–8 clase.
Evident că echipa lui Iliescu era pregătită la București să preia puterea, evident că sovieticii nu îl mai suportau pe Ceaușescu, evident că și Armata, și Securitatea erau sătule de dictator. Dar este tot atât de evident că pe timișoreni nu i-a scos în stradă nimeni din cei de mai sus. Ci doar Disperarea.