Dacian Cioloş îşi doreşte asocieri şi comasări de comune

586

Premierul Dacian Cioloș a participat luni, 22 februarie, la cea de-a XIX-a sesiune a Adunării Generale a Asociației Comunelor din România și a abordat, în discursul său, trei probleme majore ale administrației publice locale, plus o serie de posibile soluții, cu mai multe variante.

Fragmentarea administrației publice locale, coordonarea diferitelor programe și lipsa de resurse financiare suficiente sunt cele trei aspecte despre care a vorbit primul ministru.

Astfel, în special în mediul rural, avem multe unități administrativ-teritoriale sărace, cu populație foarte redusă, cu cheltuieli de funcționare mari, fără resurse și care nu pot oferi populației decât servicii publice de o calitate scăzută și cu costuri foarte mari.

Același fenomen de fragmentare se întâlnește și la nivel regional: consiliile județene își urmăresc în general strict funcțiile și interesele lor teritoriale, sunt unități administrativ-teritoriale prea mici pentru a impulsiona decisiv dezvoltarea economică dintr-o anumită zonă. Consiliile de Dezvoltare Regională nu reușesc să-și îndeplinească menirea pentru care au fost create, în aceste condiții de abordare teritorială fragmentată.

Eforturile și resursele se împart într-o mulțime de proiecte izolate, ne-corelate, al căror efect asupra dezvoltării economice și edilitare este limitat, datorită calității scăzute sau a lipsei consumatorilor sau utilizatorilor. Acest lucru se întâmplă în cazul multor drumuri, sisteme de apă și canalizare sau școli.

Această problemă este legată atât de modul în care au fost elaborate programele de investiții din fonduri naționale și europene, cât și de coordonarea deficitară la nivel regional sau local, determinată în special de fragmentare și de lipsa obișnuinței și a reflexului de a lucra împreună.

O mare problemă este cea a resurselor financiare pe care le are la dispoziție administrația publică locală: venituri proprii reduse – multe autorități locale se bazează aproape exclusiv pe diferitele tipuri de transferuri. Aceste transferuri sunt alocate de multe ori ne-transparent, după preferințe politice sau alte criterii decât nevoia reală, nivelul de dezvoltare economică sau calitatea proiectelor depuse. De asemenea, există riscul foarte serios ca multe din obiectivele realizate cu bani europeni să se degradeze sau să nu producă serviciile pentru care au fost realizate din lipsa resurselor pentru cheltuielile de operare și întreținere. Aici riscăm nu doar să trebuiască să rambursăm UE acele fonduri, dar și să pierdem oportunități de dezvoltare reală.

Dintre soluţiile menţionate de premierul Dacian Cioloş amintim:

– sprijin pentru asocierile inter-comunale, pe modelul GAL-urilor de astăzi, prin introducerea unor forme asociative de drept public – care să poată fi instituții publice și ordonatori de credite.

– fuziunea voluntară a unităților administrativ teritoriale pe baza unor criterii geografice (distanța față de centrul noii comune), de suprafață, populație, nivel de dezvoltare economică. Aceste fuziuni voluntare pot apoi deveni definitive și pot fi sprijinite prin stimulente financiare: programe de investiții sau alocări de transferuri de la bugetul central. La finalul procesului, ar trebui să nu mai avem entități ce furnizează servicii publice la mai puțin de 3000/5000 de locuitori.

– continuarea a procesului de descentralizare, prin transferul de noi responsabilități și a resurselor necesare către autoritățile locale, dar numai după ce problema fragmentării a fost rezolvată în mod durabil.

– relansarea dezbaterilor privind regionalizarea, în contextul în care există mai multe alternative privind modul în care se poate realiza aceasta.

În ceea ce priveşte resursele financiale ale autorităţilor locale, premierul Cioloş a specificat că, în următorii 2 ani (2016 – 2017) nu există perspectiva unor creșteri semnificative ale transferurilor de la bugetul central sau al transferului a noi surse de venit.

În aceste condiţii, principalele soluții pentru a crește sursele de venituri ale autorităților locale ar putea fi:

1) preocuparea pentru atragerea de investiții directe în comunitățile locale, pe cât posibil investiții productive, crearea de noi locuri de muncă și implicit surse suplimentare la bugetele locale;

2) îmbunătățirea colectării taxelor și impozitelor locale, eliminarea evaziunii fiscale la nivel local;

3) re-gândirea sistemului de impozite și taxe locale, mai ales a impozitului pe proprietate – evetual trecerea la un sistem de impozitare bazat pe valoarea de piață a imobilelor și nu pe baza amplasării lor.

4) regândirea modului în care sunt cheltuite actualele bugete – creșterea eficienței în utilizarea fondurilor publice. De prea multe ori banii se risipesc pe proiecte ce nu reprezintă prioritățile adevărate ale comunităților sau prețurile pentru anumite bunuri sau servicii sunt mult exagerate.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ