Dacă aveți răbdare să citiți factura de curent aflaţi că din preţul total afişat, doar 29% reprezintă ceea ce aţi consumat! Restul reprezintă tarife de distribuţie şi furnizare – 49%, certificate verzi – 9%, tarif de transport – 5%, cogenerare – 4%, servicii de sistem – 3% şi accize – 1%.
Mai precis, la o factură de curent de 100 de lei (fără TVA), tarifele de furnizare şi distribuţie reprezintă 49 de lei, în vreme ce preţul în sine al energiei este mai mic de o treime, respectiv 29 de lei. Factura mai cuprinde o contribuţie de 9% pentru subvenţionarea energiei verzi, una de 4% pentru centralele în cogenerare, în vreme ce Transelectrica primeşte 5% drept tarif de transport şi 3% tarif pentru serviciile de sistem.
Potrivit hotinfo.ro principalii distribuitori de electricitate din România sunt italienii de la Enel şi Electrica – care deţin fiecare cât trei distribuţii de energie, în vreme ce E.ON (Germania) şi CEZ (Cehia) controlează fiecare câte una. Enel alimentează Banatul, Dobrogea şi sudul Munteniei, inclusiv Bucureştiul. Electrica deţine monopol pe alimentarea cu energie în Transilvania, plus nordul Munteniei, în vreme ce E.ON distribuie electricitate în Moldova, iar CEZ în Oltenia.
Cogenerare înseamnă producere simultană de energie electrică și energie termică. Mai pe scurt: CET=Centrală electrică de termoficare.
Codul fiscal prevede că energia electrică este accizabilă, la fel ca țigările, alcoolul sau combustibilului. Acciza unitară este de 1 euro/MWh pentru consum necomercial. Consum necomercial este cel folosit pentru activități necomerciale, adică cele casnice: aspirator, frigider, fier de călcat, televizor etc.
Certificatul verde este un titlu ce atestă producerea din surse regenerabile a unei cantități de energie electrică, este tranzacționat între producătorii și furnizorii de energie electrică și este facturat consumatorilor de energie electrică. Sursele regenerabile de energie sunt sursele de energie nefosile: eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală, hidraulică (în centrale cu putere de cel mult 10MW), biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor și a nămolurilor din instalații de epurare a apelor uzate și biogaz.
În privinţa gazelor naturale, preţul în sine reprezintă mai puţin de jumătate din factură, respectiv 49%, în condiţiile în care acest preţ este obţinut din amestecul gazelor de producţie internă, mult mai ieftine, cu cele de import din Rusia, scrie Adevărul. Celelalte costuri incluse în factură reprezintă tarifele de distribuţie (33%), tarife de furnizare (11%) şi cele de transport (7%).
Cei mai mari distribuitori de gaze din România sunt GdF SUEZ – care alimentează jumătatea de sud a ţării, şi E.ON – care distribuie gaze în partea de nord.
Sursa: hotinfo.ro
