Clopotele bisericilor catolice din Europa bat la amiază ca omagiu adus lui Iancu de Hunedoara

601

1441: Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei. El deținea această funcție pe lângă cea de comite al Timișoarei și de ban al Severinului (1441 – 1456).

Ioan de Hunedoara – latină Ioannes Corvinus, maghiară Hunyadi János, sîrbă Janko Sibinjanin, slovacă Ján Huňadi, germană Johann Hunyadi, cunoscut și ca Iancu de Hunedoara, alternativ Ioan/Ion Huniade sau Ioan Corvin a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin.

Viitorul voievod s-a născut în jurul anului 1407 într-o familie înnobilată în 1409, pentru merite deosebite de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei.
Tatăl lui Ioan ar fi fost un cuman Voicu/Voik/Vajk, cum se spune în Genealogia familiei Hunyadi a lui Mór Bán sau în Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungaricae, citat de Wikipedia.
Mama lui Ioan a fost Erzsébet Morzsinai (Elisabeta de Margina), despre care se spune că ar fi fost de origine greacă și chiar înrudită cu basileii Bizanțului.
După obiceiul epocii, se spune, Voicu a luat numele Hunyadi (de Hunedoara), când a primit în 1409 de la Sigismund de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii.
Conform unei legende lansate în secolul al XVI-lea de către Gáspár Heltai, Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg cu nobila Erzsébet Morzsinai, având un frate tot cu numele Ioan — duplicarea numelui fiind un obicei când unul dintre copii avea tatăl diferit.

După moartea prematură în 1444 a regelui Vladislav I, în Dieta din februarie 1445, s-a format un guvern provizoriu, alcătuit din cinci Căpitani generali, Ioan de Hunedoara primind în guvernare Transilvania, Banatul și Crișana.
Iancu a fost ales regent al Ungariei, Regni Gubernator, la data de 5 iunie 1446 în numele regelui Ladislau V.

Turcii au rupt armistițiul în 1454. Miza cea mai mare era cetatea Belgradului, pe care sultanul Mahomed al II-lea se pregătea intens să o cucerească.
Concepția strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe sultan, în 1456, în ciuda raportului de forțe defavorabil creștinilor și să obțină cea mai mare victorie de până atunci a creștinătății împotriva turcilor.
Ca omagiu, se subliniază în Wikipedia, papa Calixt al III-lea a elogiat victoria obținută de Iancu de Hunedoara ca fiind „cel mai fericit moment al vieții sale” și a ordonat ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa, de atunci încoace, să fie trase în fiecare amiază, ca o chemare zilnică a credincioșilor la rugă pentru apărarea orașului.
Trasul clopotelor de amiază este atribuită în mod tradițional sărbătoririi internaționale a victoriei în bătălia de la Belgrad contra oștirii otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului.
Tot Papa Calixt al III-lea, l-a numit pe Iancu de Hunedoara: „atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos”.

Iancu de Hunedoara a murit în 11 august 1456, de ciumă, în tabăra de la Zemun.
Iancu de Hunedoara este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail.
Pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ