Cine-i salvează pe salvatori? Cazarma pompierilor din Iosefin – monument istoric ce stă să cadă

376

Cartierul Iosefin este unul dintre cele mai vechi din Timişoara. El este în sinea lui un sit protejat, dar adăposteşte şi multe monumente istorice de sine stătătoare. Acestea ascund poveşti din timpuri trecute de mult, dar, şi mai important, păstrează istoria dezvoltării acestui oraş. Un astfel de monument este Cazarma Pompierilor de pe bulevardul 16 Decembrie 1989. Clădirea actuală datează de la începutul secolului XX, dar istoria sa este legată strâns de cea a meseriei de pompier. Iar acum, în timp ce în imobil încă activează salvatori de vieţi, propria lor casă ar putea să le fie duşman.

Degradată, cazarma este mai degrabă un pericol

Clădirea Detaşamentului 2 de Pompieri din Timişoara este într-o stare avansată de degradare. Şi nu azi de ieri, ci de ani buni, fără ca nimeni să nu facă nimic. Aici trăiesc şi muncesc 100 de pompieri. Chiar viaţa salvatorilor este pusă în pericol de zidurile crăpate ce stau să cadă sau de tencuiala care a început să se desprindă de pe pereţi.

În dormitoare situaţia este la fel de proastă. Pereţii sunt îmbibaţi de umezeală, igrasia a pus stăpânire pe fiecare colţ, iar parchetul şi caloriferele nu au mai fost schimbate de 30 de ani.

pompieri-2

Despre problemele de aici, autorităţile din Timişoara vorbesc de mai mulţi ani,. O situaţie critică a apărut în 2014, atunci când un zid a căzut. Nimeni nu a  fost rănit, dar a fost tras un semnal de alarmă.

De ce nu s-a intervenit? Simplu! Situaţia juridică a clădirii nu a  fost reglementată.

„În interiorul cazarmei de pompieri s-a prăbuşit un zid. Clădirea din spate arată jalnic, s-a prăbuşit un calcan înspre vecinii privaţi. Clădirea nu se află în inventarul Primăriei, dar este proprietatea Primăriei Timişoara din 1936 şi urmează să vedem ce e cu ea. Acum câțiva ani s-a zugrăvit fațada, pompierii au făcut-o. Ei stau acolo în condiţii de ilegalitate. Trebuie stabilit printr-un act acceptat de părţi valoarea chiriei, dacă se percepe chirie, să vedem care sunt obligaţiile, cine întreţine, fiecare ce obligaţii are ”, spunea, în 2014, viceprimarul de atunci, Traian Stoia.

Nu a durat mult până când autorităţile au desluşit misterul. Clădirea fusese trecută în patrimoniul Ministerului Afacerilor Interne în 1955. Însă actele nu au fost înregistrate legal, aşa că, până la urmă, tot Primăria Timişoara s-a trezit proprietar.

„În 1955 există o decizie de Sfat Popular la nivelul respectiv prin care clădirea este transmisă în folosință gratuită Ministerului Afacerilor de Interne. În 2014, dacă nu mă înșel, la verificarea cărților funciare, am văzut că această decizie nu este înscrisă și că Primăria rămâne proprietar”, a declarat Dan Diaconu, actualul viceprimar al orașului.

pompieri-1

Lucrurile s-au schimbat însă rapid. În 2015, clădirea trece în patrimoniul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Au trecut doi ani de atunci şi nimic nu s-a îmbunătăţit din punct de vedere al structurii imobilului. Faţada istorică, cu tot cu vechile însemne ale pompierilor, este tot mai degradată, iar interiorul stă să cadă.

Pompierii spun că de la Bucureşti s-a luat decizia ca imobilul să fie reabilitat cu fonduri europene, existând acum un ciclu de finanţare pentru clădirile istorice în care funcţionează instituţii publice. Detalii despre proiect sau despre o posibilă finanţare nu are nimeni în prezent. Din estimările autorităţilor centrale, restaurarea monumentului istoric, atât în interior cât şi în exterior, ar costa între 4 şi 6 milioane de euro.

Între timp, din bugetul propriul al ISU Banat au fost alocaţi bani pentru modernizarea unei clădiri din aceeaşi curte. Aici ar urma să fie mutaţi cât de curând cei 100 de pompieri care activează la Detaşamentul 2, cel din Iosefin. Până atunci însă, salvatorii rămân să trăiască şi să muncească în pericol.

Istoria pompierilor şi a clădirii monument din Iosefin

În Timișoara, primul regulament pentru pompieri datează din 13 martie 1774 și conținea instrucțiuni de prevenire a incendiilor specifice Timișoarei și prevederi privind organizarea intervenției. În 1801, cetățenii Timișoarei sunt obligați, printr-o dispoziție a magistratului orașului, să respecte și să ia toate măsurile împotriva focului și să repare și să întrețină în stare bună toate fântânile. În 1813 este elaborat un document în care se face descrierea și modul de folosire al stingătoarelor. La 9 februarie 1834 sunt precizate măsurile de evitare a incendiilor în clădirea teatrului din Timișoara și a sălii de bal, considerate locuri cu pericol de incendiu sporit.

pompieri-3

La 22 august 1869 au fost înființate brigăzi de pompieri voluntari în cartierele Iosefin, Elisabetin și Fabric, iar în 1893 și în Mehala. Aceste brigăzi dispuneau de medici și avocați și, în afară de stingerea incendiilor, aveau sarcini în cazul demolărilor și pentru salvarea oamenilor și a bunurilor.

La 24 august 1870 poliția elaborează instrucțiuni prin care interzicea depozitarea lemnelor și a paielor în poduri, trecerea străzilor cu facle, aprinderea țigărilor în incinta teatrului, pârlitul porcilor, aprinderea focurilor de paie și iarbă uscată, lăsarea lumânărilor aprinse în case. Atelierele de meseriași trebuiau dotate cu pompe, butoaie de apă, scări, găleți și căngi, iar participarea cetățenilor la stingerea incendiilor era obligatorie. Din 1890, trebuiau dotate și locuințele cu mijloace de stingere (butoaie, găleți, scări, târnăcoape).

Compania de pompieri din Iosefin avea rezultate foarte bune, ca urmare, în 1904, Primăria a hotărât construirea unei cazărmi noi, alături de vechea remiză. Construcția a început în luna iulie 1905 și a costat în jur de 84 000 de coroane (echivalent 25 kg aur). A fost inaugurată la 1 iunie 1906. Clădirea, în funcțiune și astăzi, are un corp principal și corpuri laterale. La parter se aflau remizele trăsurilor și patru grajduri pentru cai. La primul etaj se găseau încăperile comandantului, cele pentru odihnă și sala de așteptare a pompierilor, iar la al doilea diferite depozite și un rezervor cu apă pentru umplerea cisternelor. Turnul de veghe domina cartierul și întreaga zonă de vest a orașului.

pompieri-5

La 2 noiembrie 1920 a ars teatrul comunal, iar în ziua următoare atelierul societății Tramvaiele Comunale Timișoara. Aceste incendii au arătat că serviciul de pompieri era depășit. Deși Primăria a suplimentat corpul pompierilor voluntari cu 40 de pompieri permanenți și de meserie, plătiți, echipați și înzestrați, totuși, în 1928, s-a hotărât renunțarea la voluntari, corpul de pompieri urmând să fie format exclusiv din pompieri de meserie, înzestrat corespunzător. În urma aprobării de către Ministerul Afacerilor Interne, Primăria a organizat Serviciul Pompierilor, având 80 pompieri și 2 ofițeri.

În 1936, Ministerul Afacerilor Interne a dispus militarizarea pompierilor din Timișoara. La data de 1 iunie 1936 ia ființă Compania de Pompieri Militari Timișoara cu un efectiv de: 1 căpitan, 2 ofițeri subalterni, 8 subofițeri și 80 soldați. Compania a luat în folosință cazărmile, mașinile și uneltele, care aparțineau Primăriei și fuseseră folosite până atunci de pompierii Primăriei. În acel moment, pompierii dispuneau de 3 cazărmi: cea din Iosefin, o cazarmă în Cetate, pe amplasamentul actual al Casei Adam Müller Guttenbrunn, și una în Fabric, lângă biserica greco-catolică. Actual, aceste două ultime cazărmi nu mai există.

După al Doilea Război Mondial, pompierii sunt organizați în Grupul de Pompieri „Banat”, care în decembrie 2004 a fuzionat cu Inspectoratul de Protecție Civilă din Timiș, formând Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat”. Actual, în Timișoara există două detașamente de pompieri, Detașamentul 1 de Pompieri Timișoara, cu sediul pe strada Înfrățirii nr. 13, și Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara, cu sediul în cazarma din Iosefin.

pompieri-6

LĂSAȚI UN MESAJ