Cea mai veche farmacie montanistică de pe teritoriul actual al României se află în Banat, la Oravița

865

Într-o frumoasă clădire patrimoniu din Oravița, fost centru administrativ al Banatului Montanistic, a funcționat una din cele mai cunoscute premiere naționale și europene: prima farmacie minieră de pe teritoriul actual al României Farmacia a fost fondată în anul 1763 de Edward Winter, când la București stăpâneau încă fanarioții, iar leacurile se preparau în casă.

Din 1790 este farmacia lui Johannes Lederer în co-proprietate cu familia Knoblauch, iar din 1796 farmacia La Vulturul Negru, a familiei farmaciștilor Knoblauch.

Printr-un document din 21 octombrie 1790, Lederer solicită Direcţiei Montanistice un ajutor în valoare de 150 de florini.  Un alt document, emis mai devreme, la 20 august 1790, face menţiunea unui punct farmaceutic, asigurând cu medicamente cele patru districte montanistice: Oraviţa, Dognecea, Sasca, Moldova. În data de 19 octombrie 1796 – se încheie contractul de proprietate, act fundaţional care atestă, însă, intrarea în activitate a farmaciei de la Oraviţa, prima farmacie montanistică din Banat şi din spaţiul românesc. Pe baza contractului, Direcţia Montanistică vinde lui Lederer spaţiul şi toate auxiliile mai vechii „Berg Apotheke”.

La 1 februarie 1797 – pentru începuturile activităţii, farmacia va primi, anual, de la „Bruderlade”, suma de 300 de florini. 1818 – grav bolnav, Lederer intră în negocieri cu familia Knoblauch (probabil primul membru al „dinastiei” de farmacişti orăviţeni lucra în unitatea lui Lederer) în vederea vânzării activelor. 30 ianuarie 1819 – moare Lederer. 1820 – trec în proprietatea lui Karl Knoblauch farmacia din Oraviţa şi acelea „de mână” din Moldova, Sasca, Steierdorf, Dognecea, Bocşa, Reşiţa, Franzdorf, dar efectul contractului impunea, în prima derulare a paragrafelor şi articolelor sale, sistemul de închiriere până în 1822.

”Dinastia” Knoblauch a condus destinele farmaciei din Oravița până în anul 1942. Interesant este că familia Knoblauch este pe lista fondatorilor Teatrului Vechi și Liceului din Oravița

Azi, la parterul clădirii de pe strada 1 Decembrie 1918, nr. 17, vechea farmacie s-a transformat în muzeu de Istoria Farmaciei Montanistice, deținând o impresionantă colecție de instrumente farmaceutice și medicale, cărți și tratate de specialitate din perioada 1682-1950, astfel că poți să îți faci o idee despre cum arăta o farmacie acum două secole. Tot aici se păstrează arhiva documentară și biblioteca de carte veche Francisc Klima – Ionel Bota. O parte a clădirii, cea în care funcționează muzeul, a fost retrocedată autorităților locale de ultimul descendent al familiei Knoblauch.

Se poate vedea o casă de marcat (în stare de funcționare), cu sistem de anti-efracție și cu un comutator care face posibilă calcularea sumei de plată în funcție de regimul orar, zi sau noapte. Sunt expuse și cărțile după care a învățat studentul farmacist Knoblauch, la sfârșitul sec. XVIII.

Pe fațada clădirii sunt reprezentate zeităţi ale domeniului medical dar, potrivit istoricului Ionel Bota, din Oravița, acestea ar fi, de fapt, portretele alegorice ale lui Sissi și Frantz Iosef.

Programul de vizitare este de luni până duminică, între orele  9.00 și 18.00, dar cel mai sigur mod de a putea să vizitați acest obiectiv interesant este la cerere, adică să găsiți paznicul de la Teatrul Mihai Eminescu din localitate, care vă poate duce și 400 de metri mai jos, la Muzeul Farmaciei sau să sunați la numărul de telefon afișat în geam.

farmacie-oravita-5

1 COMENTARIU

  1. Centrul Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, in organigrama caruia se afla Farmacia-muzeu Knoblauch, nu are paznic. Personalul descris in articol se gaseste la turmele de oi sau in anumite spatii agricole de pe teritoriul patriei. Un jurnalist ar trebui sa cunoasca denumirea ocupatiilor din Romania sau sa consulte lista CAEN pentru a nu crea confuzii cititorilor. Institutia are personal de serviciu, calificat, ce-si desfasoara programul dupa un orar bine stabilit si sta la dispozitia vizitatorilor pentru informatii referitoare la obiectivele muzeale deservite.
    Consider ca e imperios necesar ca un jurnalist (in cazul de fata) sa cunoasca modul de revendicare a retributiei.

LĂSAȚI UN MESAJ