Cu vreo saptămână în urmă aveam să aflăm că reformatorii eterni ai învățământului de pe Dâmbovița au decis senini că a venit momentul ca școala românească să renunțe la studiul limbii latine. Chipurile, dragii noștri școlari priveau de mult cu o indiferență vecină cu disprețul această „materie”, care are marele cusur că reprezintă o limbă moartă și înghețată de vreo 2000 de anișori. Lasă faptul că la baza sintaxei și a morfologiei oricărei limbi moderne și de largă circulație de astăzi se află tocmai limba latină, dar să te revendici de dimineață până în miez de noapte din marea latinitate romană prin tot felul de voci „aurite” ale istoriografiei noastre și apoi să te lepezi senin de instrumentul ei fundamental : limba latină, asta da „reformă” năucitoare pentru educația autohtonă ! Să nu fii auzit tehnocrații de la ministerul de profil că, întâmplător, aceste biete două limbi „moarte”, nu-i așa! – latina si greaca veche – continuă să fie studiate bine-mersi și astăzi în toate marile universități ale acestei lumi, fie că e vorba de anglo-saxonele sau de americanele : Cambridge, Oxford, Columbia, Yale, MIT sau de „mai latinele” : Sorbona, Sapienza ori Complutense. La câtă „competență vastă”, în special în zona disciplinelor umaniste, regăsim la mandarinii din educația noastră, nu m-ar mira ca aceștia să nu aibă habar de exemplul de mai sus legat de studiul limbii latine în școlile care chiar contează! Scoaterea latinei din curricula școlară ar fi încă una din loviturile cu un impact greu de calculat pentru educaţia de tip umanist din această țară, în contextul în care, la noi, „umanioarele” se află oricum într-o grea suferință. Într-o țară în care populația, fie tânără, fie adultă, citește tot mai puțin,mărturie stau tirajele modice ale cărților, fie că vorbim de cele de literatură sau de cele de tip științific, a evacua limba latina din câmpul educational echivalează, cred eu, cu a abdica, de la valorile intrinseci ale existenței noastre ca europeni. E un fel de moarte a spiritului care ne va vizita de acum înainte cu un râs șăgalnic întipărit pe față! Să mai adăugăm la această nouă masură de „reformare” a școlii noastre, încurajată cu spor de dl Curaj, onor ministrul tehnocrat al educației, încă o decizie pe cale de a destrăma de-a binelea școala gimnazială românească : eliminarea şi a orelor de muzică din aceeași blestemată și nefericită, la propriu, curriculă! În fond, într-o țară unde „rinocerizarea” imaginată de marele dramaturg Ionescu se accelerează pe zi ce trece, n-avem trebuință de asemenea discipline lipsite de folos si grație practică. Noi rămânem, nu încape-n vorbă, latini verzi și enescologi cu patalama în suflet, că de diplome de toate felurile si doctorate magna cum laude geme țara de la Palatul Victoria si până la ultimul cătun din străbuna și latina Românie!
Adrian Marcu
