Ce-aveți cu noi, fraților Lumière?!

141

Mi s-a-ntâmplat nu o dată. Și de fiecare dată a fost la fel: groaznic. Să pic în mijlocul chefului, petrecerii, când partenerii sunt deja „avansați”. Sau să pice ei peste mine. Și să-nțeleg, dureros, că nu mai e nimic de făcut. Oricât m-aș strădui, oricât aș încerca să „recuperez”.

E greu să strângi din dinți și să încasezi ultravioletele din lumea cealaltă, poate mai bună, cu siguranță mai bună decât a ta, treazul, nefericitul — lumea beției.

Câtă frustrare să nu-ți poți prinde din urmă partenerii! Câtă neputință! Mai ales când cheflii se urcă pe tine. Cum să nu-ți vină să-i pleznești, așa, măcar în treacăt, când devii, fără să vrei, ținta lor, când paranoia etilică și cea non-etilică își dau mâna? Te saturi până la urmă să fii solitarul, inadaptatul de serviciu!

Da, chiar așa!, de serviciu, cum pari tuturor tu, singurul nebăut, unicul sobru — vorba latinului. Și cum să nu-ți vină, la urma urmei, să imobilizezi câte un chefliu mai obraznic cu tine, cu ebrietatea ta zero, și să-l bagi în dormitor pentru 24 de ore măcar, dacă nu pentru 29 de zile. Ori, și mai bine, pentru vreo 60, dacă tot ai adunat atâta frustrare.

De fapt, ce vreau să spun e că-i înțeleg pe oamenii legii lui Boureanu, unde legea fostului parlamentar e genunchiul sub centură (act de sopran răgușit, plăpând în pantaloni ca o tulpină de panseluță pe bani publici), iar oamenii sunt, de fapt, unul: cel cu pumnul în gura ex-pelinelului, agentul cu „directă” desprinsă din „nobila artă”, dar fără proteză.

Și uite că vorbesc fix ca un cinefil de Rocky, în loc să revăd filmul de duminică noaptea cu, ne asigură televiziunile, un celebru medic bucureștean în rolul lui Boureanu — chiar dacă în turnarea recentă n-au apărut loviturile: sarea și piperul originalului. Dar oul și oțetul, da, ca în prima producție. (Oul fiind domnișoara fostului parlamentar, iar oțetul, doamna ginecologului; filmele, dacă nu sunt identice, sunt, evident, complementare.) Iar cu ele poți face toată Poliția Română, nu numai niște agenți de la Rutieră. De ce? Pentru că oul și oțetul sunt mânate în noapte, ca și-n viață, de credința oarbă față de bărbatul beat. De zmeul de lângă, în stare să înjure autoritatea și să se ia la trântă cu ea de amorul masculinității proprii. Așa că intuesc și eu, ca tot omul cu o femeie credincioasă alături, ce-o fi fost la gura ginecologului. Probabil ceva ce l-ar lăsa cu gura căscată inclusiv pe stomatologul lui Boureanu.

La urma urmei, tot păcătoasa invenție a fraților Lumière e de vină. Cea degrabă vărsătoare de anchete nevinovate peste parohia lui Dan. Carmen Dan, Căpitan de Plai.

Apropo! Cum o fi arătat imobilizarea căpitanului de către potera tătarului Ghirai? Ca-n Alecsandri sau ca-n Moșilor?

1 COMENTARIU

  1. Prea multe substraturi…Prea cu 2 mante…Adevarul spus simplu , pe limba analfabetului , ajunge si la cel de jos si la cel de sus…Cel cam abiguu,te fereste de atacuri , dar nu ajunge in profunzime…Atata timp cat persista frica,obiectivul este de atins…Eliberat de frica,omul devine liber,devine egalul asupritorului…Eliberati-va de frica…

LĂSAȚI UN MESAJ