9.1 C
Timișoara
vineri 29 martie 2024

Căsătoria între homosexuali este, pentru mine, o nuntă cu „dar”

Nu! Căsătoria dintre homosexuali nu mi pare un lucru firesc. Tot așa cum ideea adoptării unor copii de către cuplurile de homosexuali mi se pare inacceptabilă.

Știu, sunt un reacționar, un bătut în cap, o persoană care nu înțelege mersul lumii. Da, poate că sunt așa, dar identitatea mea recentă, de după 1989, de când am pledat mereu pentru valorile democrației occidentale, este mult prea insignifiantă față de cealaltă identitate a mea: cea iudeo-creștină. Observați, nu spun identitatea mea ortodoxă, ci identitatea mea iudeo-creștină. Asta ca să nu mă trezesc cu un ac în spate și fixat în insectarul popilor agresivi. Nu merit așa ceva fiindcă, atunci când vine vorba despre căsătoriile dintre homosexuali, eu mă deosebesc profund de homofobi. Adică de persoanele care îi urăsc pe homosexauli.

Nu sunt deloc un homofob! Chiar dimpotrivă! De ce? Fiindcă am cel puțin trei constatări, și nu argumente. 1. Am doi copii și nu cred că i-aș iubi mai puțin dacă aș ghici sau ei mi-ar spune că sunt gay. 2. Nu cred că homosexualitatea este o boală, un blestem, o rușine. Dimpotrivă, cred că asumarea homosexualității este o formă de normalitate  și de demnitate. 3. Să fii homofob e ca și cum ai detesta hectare întregi din cultura umanității. Atâția scriitori, muzicieni, actori, balerini, au fost homosexuali. Îi admir pe toți, cu o tandrețe dincolo de o rudimentară heterosexualitate pioasă.

Așadar, acum, după ce ne-am lămurit cum e cu povestea consecințelor homosexualității, am să vă spune un secret al lui Polichinelle: politicienii români nu vor spune niciodată o vorbă bună despre homosexuali fiindcă Biserica Ortodoxă Română îi va condamna imediat. Nu fiindcă în rândul prelaților BOR ar fi numai heterosexuali, ci chiar dimpotrivă. Așa cum scandalurile homosexuale sau chiar pedofile au zguduit din temelii Biserica Catolică.

De fapt, Biserica Ortodoxă Română reacționează virulent când vine vorba despre homosexualitate fiindcă omul de rând vede în homosexualitate pierzania. Sodoma și Gomora. Or, care partid ar putea risca o asemenea asumare? Niciunul, evident. Chiar dacă, din rândul membrilor ei marcanți, sunt destui homosexuali cunoscuți.

Așadar, mă cred îndreptățit să scriu, în deplină libertate, cu privire la această temă, că homosexualitatea nu este o problemă câtă vreme ea este o o formă a unei normalități tacit acceptate. În discreție și, deopotrivă, firesc.

Dar ea devine o problemă în clipa în care apărătorii firescului ei se simt agresați să accepte ceva ce nu se are nicio legătură cu firescul, ci forțează, siluesc o logică bimilenară: căsătoria și adoptarea unor copii. Fix aici, înțelegerea mea se strică și se înfioară definitiv.

Probabil că i-am iritat îndeajuns și pe heterosexuali, și pe homosexuali cu acel „dar”, ce, în fapt,  traduce un refuz accentuat.

Alte subiecte :

Afară nu-i vopsit gardul, înăuntru-s „leoparzii”?

Dacă stadioanele din Timișoara ar putea vorbi, ar plânge. Fiindcă plânsul, mai ales plânsul, este forma cea mai pură a comunicării. Și prima. Dar sunt...

Fritz, Robu și un sondaj de opinie cam deprimant

Un recent sondaj de opinie ținut, deocamdată, la secret oferă câteva date interesante despre schimbările din ultima vreme produse în percepția electoratului timișorean. Mărturisesc că...

Citește și :