Cămătăria din Timişoara, o afacere de sute de milioane de euro în care „investesc” poliţişti, ţigani, interlopi şi chiar profesori universitari

3719

Refuzul băncilor de a acorda împrumuturi persoanelor fizice aflate în baza de date a rău-platnicilor, dar şi publicitatea agresivă a „filantropilor” care te ajuta să-ţi plăteşti ratele tocmai atunci când ţi-e cel mai greu au ridicat cămătăria la rang de fenomen social. Sute de persoane apelează, zilnic, la împrumuturi riscante pentru acoperirea datoriilor scadente sau finanţarea unor afaceri care „înfloresc” doar în perioada recesiunii.

“Ofer împrumuturi valută cu garanţie imobiliară prin notariat, dobândă negociabilă”, este etalonul anunţurilor cămătăreşti din ziarele de mică publicitate şi, deşi nu se specifică, dobânda de 15-20 la sută este lunară, nu anuală. Fără giranţi şi vraful de acte pe care ţi le solicită banca, astfel de anunţuri par destul de ispititoare şi, când ai urgentă nevoie de bani, devin un autentic “colac de salvare”. Chiar şi cuvântul “notar”, strecurat subtil într-un asemenea tip de anunţ, are rolul de cârlig, oferind iluzia seriozităţii.

Surse din rândul cămătarilor apreciază că, lunar, în Timişoara se rulează câteva sute de milioane de euro, iar cel mai mare împrumut – derulat în cadrul minorităţii arabe – este de aproape 800.000 de euro. Oricât ar părea de straniu, după anumite statistici neoficiale, în această afacere sunt implicaţi foşti poliţişti, actuali profesori universitari, medici, baştani din minoritatea ţigănească şi chiar rapsozi ai folclorului bănăţean.

A rămas fără apartament, după un împrumut de 5.000 de euro

Pe rolul instanţelor din Timişoara există sute de cauze în care se cere evacuarea persoanelor care nu au reuşit să achite împrumuturile girate cu locuinţa. Deşi în unele cazuri se acuză faptul că acele contracte de vânzare-cumpărare a locuinţei au fost semnate în condiţii de necunoaştere a clauzelor stipulate în document, respectiv pierderea casei în cazul nerambursării sumei împrumutate, în majoritatea dosarelor ajunse pe rolul instanţelor este vorba despre oameni care, conştient, au girat cu apartamentul împrumuturi modeste.

bani-camatari-2„Cămătarii beneficiază de colaborarea unor jurişti cu experienţă, aşa că actele sunt foarte bine întocmite, iar în cazul nerambursării banilor instanţa trebuie să dispună, legal, evacuarea pârâtului. După cum ştiţi, organele de cercetare penală au avut în vizor, în ultimii ani, adevărate reţele profilate pe această metodă de a achiziţiona, cu bani puţini, apartamente în cele mai diverse locuri din oraş. Toţi cei care au nevoie stringentă de bani ar fi bine să se gândească bine înainte de a-şi pune casa amanet în contul vreunui cămătar”, recomandă un magistrat de la Judecătoria Timişoara, după ce a soluţionat nenumărate dosare privind evacuarea unor victime ale cămătarilor.

Care este mecanismul acestei afaceri? Când cel care are nevoie stringentă de bani apelează la un cămătar, garanţia ce i se cere este un act de vânzare-cumpărare încheiat oficial la un notar. Vânzătorul este cel care doreşte să împrumute banii, iar cumpărătorul este cămătarul. Este foarte simplu la prima vedere, dar dacă, din diverse motive, persoana creditată nu poate să înapoieze banii, cămătarul nu are de îndeplinit decât o simplă formalitate: să cheme poliţia pentru a-l evacua pe proprietar. Mai mult chiar, nimeni nu garantează că, şi înainte de termen, cămătarul nu va solicita evacuarea rău-platnicului.

Acest lucru se poate întâmpla atunci când în contract nu este prevăzută o clauză prin care să se stabilească dreptul – care se prezumă, dar este indicat să se consemneze şi în scris – ca debitorul rămâne în locuinţă pe toată perioada creditării. Altfel, chiar şi după achitarea integrală a împrumutului, se poate rămâne pe drumuri.

bani-camatari-3Este şi cazul unei familii din Timişoara, care a acceptat să gajeze cu propriul apartament, în contul unui prieten, un împrumut în valoare de 5.000 de euro. Banii nu au fost rambursaţi la timp, iar cei doi şi-au dat seama doar la procesul de evacuare că, în loc să semneze un act de garanţie, au semnat un contract de vânzare-cumpărare.

“Când am semnat, ni s-a dat de înţeles că este vorba despre un act de garanţie, nicidecum un contract de vânzare-cumpărare. Înainte de a semna ni s-a recomandat să ne grăbim, deoarece notarul este foarte ocupat. De aceea, nu am mai apucat să citim actele pe care ne-am pus iscălitura”, au explicat, în instanţă, membrii unei familii din cartierul Steaua, care au rămas fără locuinţă…

„Nu am dat bani cu împrumut, am cumpărat acel apartament de la o bancă!”

Zeci de proprietari de apartamente din Timişoara şi nu numai au ajuns în situaţia de a fi evacuaţi din case pentru datorii ridicol de mici, după ce au acceptat, înainte de a primi banii, să semneze contracte prin care se simula vânzarea apartamentului. Oamenii sunt dezorientaţi, mai cu seamă că unii dintre poliţiştii timişoreni nu ezită să vorbească, la emisiuni televizate, despre binefacerile cămătăriei, dând exemplu pe împăratul Cezar, care, spun oamenii legii, ar fi apelat de mai multe ori la cămătari în tentativa de a cuceri puterea, iar în cele din urmă a şi reuşit. Ignorând reaua-credinţă a majorităţii celor implicaţi în afacerile de acest tip, poliţiştii spun că existenţa cămătarilor ar fi benefică.

„Am luat cu împrumut suma de 10.000 de euro de la o doamnă din lumea mondenă a Timişoarei, de fapt una dintre cămătăresele discrete din oraş. Pentru aceşti bani am garantat cu apartamentul meu, proprietate personală, încheind act de vânzare-cumpărare în faţa notarului. Nu s-a făcut un act secret între mine şi ea, pe urmă, sau o înţelegere scrisă că ea este obligată să-mi dea apartamentul înapoi după ce eu îi dau banii. Nu s-a făcut, pentru că nu a vrut cămătăreasa. Astfel, am plătit dobânda timp de 14 luni, în valoare de peste 13.000 de euro, pentru care doamna n-a dorit să-mi semneze niciodată. În urmă cu cîteva luni, am vrut să-i dau toţi banii şi să-mi recuperez apartamentul, dar femeia a refuzat. Mi-a spus că dacă tot iau din altă parte banii pentru restituirea împrumutului, de ce să nu-i plătesc tot ei dobânda. Pe ea nu trebuia să o intereseze de unde iau eu banii, ea trebuia să fie mulţumită că îi primeşte înapoi. Mi-am dat seama că nu este cinstită, că este o cămătăreasă şi că nu mai vrea să-mi restituie apartamentul, aşa cum ne-am înţeles noi verbal”, ne-a declarat V.B., din Timişoara, care s-a trezit în situaţia de a fi evacuată de „doamna Carmen”, cum mai este cunoscută în mediul împrumuturilor cu dobândă din oraşul de pe Bega, femeia fiind catalogată ca „un om necinstit, incorect, fără cuvânt, o cămătăreasă care doreşte să-mi ia apartamentul pentru care eu am muncit o viaţă de om”.

Aceste aspecte au fost aduse şi la cunoştinţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara. „Pentru garantarea restituirii împrumutului, învinuita mi-a solicitat să închei cu aceasta un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului meu, promitându-mi că la restituirea banilor şi a dobânzilor mi-l va înapoia. Învinuita nu a fost de acord cu încheierea unui contract de împrumut, iar eu fiind presată de timp şi de nevoia acelor bani, am încheiat actul de vânzare-cumpărare”, se precizează în plângerea penală, descriindu-se modul în care se poate pierde un   apartament aflat într-o zonă centrală a oraşului, când promisiunea verbală a unui cămătar reuşeşte să anihileze, complet, instinctul de conservare locativă al unei persoane.

„Era cât p-aci să fac atac de cord! Cum adică a făcut plângere penală? Care procuror a înregistrat plângerea? Domnule, eu am cumpărat apartamentul de la bancă, nu de la ea. Să fie clar! Femeia girase un împrumut cu acel apartament, nu mai plătise ratele de 67 de zile şi, peste o zi, l-ar fi scos la licitaţie. Dacă eram de rea-credinţă şi voiam să-l cumpăr pe nimic, aşteptam încă 24 de ore şi nu mai achitam decât, poate, jumătate din banii ceruti. Eu am considerat că este un preţ bun pentru un apartament de două camere, la etajul şapte. Nu i-am dat bani cu împrumut, cum spune, ci am cumpărat acel apartament de la bancă. Poate o mai ţineam, dar, acuma, dacă tot a apelat la presă, o evacuez. O să merg cu mascaţii şi o dau afară! Fiică-mea trebuie să se mute singură, este destul de mare, am nevoie de apartament. I-am spus să nu se joace cu mine, că eu am muncit pentru fiecare leu câştigat. Dacă eram rea, aşa cum spune, vindeam apartamentul la doi boxeri şi salut! Care judecător ar putea să spună că acel contract de vânzare-cumpărare nu este legal?”, s-a revoltat cămătăreasa, în momentul în care am întrebat-o în ce condiţii a obţinut acel apartament.

Cazul a fost, la un moment dat, în atenţia procurorilor de pe lângă Judecătoria Timişoara, care au constatat că un contract nu poate exprima decât voinţa părţilor…

Paradoxal, şi cămătarii pot fi „ţepuiţi” de debitori

Înflorită din cauza birocraţiei şi a formalităţilor greoaie necesare pentru accesarea unui împrumut bancar, cămătăria nu reprezintă decât un „anestezic” financiar pentru cei aflaţi în dificultate.

bani-camatari-4„De când mi-a dat ea banii, am muncit numai pentru ea”, a recunoscut V.B. când s-a simţit sufocată de valoarea dobânzii, care ajunsese la aproape 1.000 de euro pe lună, fără ca debitul iniţial să se fi micşorat măcar cu un euro.

Iată ce ne-a dezvăluit o persoană care, la un moment dat, a apelat la cămătari pentru un împrumut consistent şi rapid, fiind salvat de la falimentul ce se profila de un credit luat de la o bancă. „Cămătăria este un păcat biblic, şi pentru cel care dă, şi pentru cel care ia. În Timişoara am mulţi prieteni care se ocupă cu aşa ceva. Înfloresc pe zi ce trece, fără să facă nimic. O cunosc şi pe doamna Carmen, este în branşă de aproape 20 de ani, de când s-a întors din Italia. Vehiculează sume mari şi apelează la ea tot felul de VIP-uri, de la poliţişti la judecători sau oameni de afaceri. Când intri în morişca acestor oameni, sunt mari şanse să pierzi tot. Gândiţi-vă doar la cazurile Cornel Urcan (fostul proprietar al hotelului „Continental” n.r.) sau Doru Staniş (fostul proprietar al firmei „Rio Soft Drink” n.r.). Cămătăria este tot la fel de bine înrădăcinată în societate şi are aceleaşi efecte ca şi traficul de droguri. Cea mai mare sumă împrumutată cu dobândă, de care am cunoştinţă eu, este de 800.000 de dolari, dată unui cetăţean arab. Plăteşte dobândă aproape 50.000 de dolari pe lună. Dacă ar fi să fac o evaluare aproximativă, aş putea spune că, lunar, în Timişoara, cămătarii vehiculează zeci de milioane de dolari. Cel mai puternic este grupul de cămătari ţigani, care dă sumele cele mai mari, cel arab şi, apoi, românii. Ştiţi ce este interesant? La această formă de înmulţire a veniturilor au apelat chiar şi actuali sau foşti poliţişti, unul dintre foştii ofiţeri de poliţie chiar dublându-şi suma de 300.000 de dolari. Tocmai de aceea spuneam că, la ora actuală, cămătăria este la fel de bine înrădăcinată în societate ca şi traficul de droguri sau alte afaceri din economia subterană…”

În realitate, dacă o persoană fizică doreşte să împrumute bani alteia, fie ea fizică sau juridică, şi solicită garanţii, nu se poate folosi de contractul de vânzare-cumpărare. “Legea spune că actul care stă la baza relaţiilor financiare dintre două persoane fizice este contractul de împrumut cu ipotecă, nu contractul de vânzare-cumpărare”, ne-a declarat unul dintre notarii care recunoaşte că unii dintre colegii săi de breaslă sunt implicaţi în astfel de afaceri.

“În cazul în care se încheie un contract de împrumut cu ipotecă, debitorul nu poate fi dat afară, pur şi simplu. Trebuie să existe un proces, timp în care se pot strânge banii şi plăti datoria. Dacă nu se reuşeşte restituirea banilor, se trece la vânzarea apartamentului, însă debitorul poate păstra diferenţa”, spune notarul.

Paradoxal, şi cămătarii pot rămâne fără bani. În acest caz este necesar ca, pe lângă contractul de vânzare-cumpărare solicitat imperios de cămătar, să fie încheiat şi un contract de împrumut. Acesta poate fi încheiat din motive de siguranţă, la solicitarea celui care are nevoie de bani, dar nu la notar.

“Dacă neoficial se încheie un act din care să rezulte că nu a fost o vânzare, ci un împrumut, actul de vânzare-cumpărare îşi pierde valabilitatea. Acest lucru se întâmplă deoarece actul de împrumut contrazice cele declarate de părţi în contractul de vânzare-cumpărare. Printr-un astfel de mecanism, şi cămătarul poate rămâne fără bani. De aceea, eu cer clienţilor să îmi spună clar de ce acte au nevoie şi în ce scop”, mai spune notarul, care a avut amabilitatea să discute cu noi despre fenomenul afacerilor imobiliare disimulate în „filantropicele” împrumuturi financiare.

LĂSAȚI UN MESAJ