Povestea reședinței florarului Casei Regale a Austriei, Wilhelm Mühle, cunoscută astăzi de timişoreni sub denumirea de Casa Mühle, a avut o istorie frumoasă încă din anul 1866, când a fost construită. Clădirea a fost o bijuterie arhitecturală admirată de trecătorii vremii. Asta până în anul 2012. Atunci a început să i se scrie sfârşitul. În ultimii 6 ani, casa, mutilată de proprietar, s-a degradat extrem de mult, iar acum de-abia se mai vede dintre buruienile care aproape că au acoperit-o. Şi, în tot acest timp, autorităţile locale, cu o sentinţă judecătorească în mână, nu au făcut nimic, nu au intervenit în niciun fel. O fi oare prea târziu?
Cum a început mutilarea Casei Mühle
Casa renumitului florar a fost tot timpul proprietate privată. A avut mai mulţi proprietari care au întreţinut-o şi i-au păstrat arhitectura neatinsă. Până în anul 2011, când, printr-un proces controversat, casa ajunge în proprietatea clanului Cârpaci.
„Andrei Petrișor, consilier local (n.r. — în anul 2011), a intenționat și el să obțină vila, împrumutând familia de romi cu 500.000 euro, casa Mühle fiind ipotecată drept garanție. Însă, la 23 mai 2011, ipoteca a fost radiată în urma unei declarații notariale, pentru că împrumuturile au fost restituite. La 24 mai proprietatea a fost vândută cu valoarea declarată de circa 100.000 euro lui Ionelaș Cârpaci”, titrează Wikipedia, în toate limbile.
Un an mai târziu, proprietarul a cerut autorizaţie de construire, susţinând că vrea să reabiliteze imobilul istoric. Autorizația a fost emisă pentru: „lucrări de restaurații, reparații generale, modificări interioare și exterioare prin consolidări, extinderea casei scării și extinderea clădirii pe fațada posterioară cu 3,85 metri, în scopul reîntregirii fațadelor în mod unitar, cu păstrarea arhitecturii existente, amenajarea de mansardă în podul existent, cu păstrarea cotei existente la cornișă și păstrarea caracterului arhitectural existent, refuncționalizarea și recompartimentarea parțială a clădirii la subsol, parter și mansardă și amenajarea unui bazin la subsol”.
Nici pomeneală de aşa ceva! Cu actele în mână, Ionelaş Cârpaci a dat jos tencuiala şi acoperişul clădirii, iar de atunci, de acum 6 ani, a lăsat-o pradă timpului. După mai multe proteste ale societăţii civile şi un proces lung cu Primăria Timişoara, autorităţile au obţinut o sentinţă prin care proprietarul este obligat să aducă imobilul la starea iniţială, în caz contrar primăria având dreptul să intervină şi să recupereze banii de la deţinător.
Iată ce anunţa viceprimarul Timişoarei, Dan Diaconu, după 4 ani de la mutilarea casei:
„VICTORIE! ÎMPREUNĂ AM SCRIS ISTORIE!
Pentru că de acum este deja oficial şi publicat pe Portalul Instanţei, Primăria Timişoara câştigă definitiv şi irevocabil Procesul Casa Mühle. Cu încăpăţânare, uneori cu speranţă, am dus la capăt un demers juridic de mare importanţă pentru soarta monumentelor din România în general. Astăzi (n.r. — 21 decembrie 2016), Casa Mühle primeşte o şansă, dar, mai mult decât atât, scriem istorie. Este pentru prima dată în România când o municipalitate abordează astfel problema monumentelor batjocorite. Am urmărit, prin tot acest proces, de la Ordonanţa Prezidenţială de punere în siguranţă, până la obligaţia de a aduce la starea iniţială monumentul, crearea unui precedent în România. Practic, Primăria va fi autorizată, în cazul în care Casa Mühle nu e refăcută, să intervină ea însăşi, pe cheltuiala proprietarului. Nu am luptat doar pentru Casa Mühle, ci pentru toată moştenirea istorică batjocorită a României. Aşteptăm motivarea instanţei şi apoi vom urmări pas cu pas punerea sa în practică. Nu vom ezita să intervenim dur dacă hotărârea nu este pusă în aplicare”.
Care paşi de urmărit, care intervenţie fermă şi ce punere în siguranţă? Casa a stat fără acoperiş 6 ani, doar cu o folie de plastic care a fost ruptă de vânt. Pereţii sunt susţinuţi de bârne de lemn ca să nu se prăbușească, iar buruienile au crescut atât de mult, încât casa nici nu se mai vede. Şi ce au făcut autorităţile? Ascolut nimic!
Ultimele informaţii arată că Primăria Timişoara cea „fermă” i-a oferit încă o amânare proprietarului pentru începerea lucrărilor. Aşadar, după 6 ani în care casa s-a distrus, deţinătorul mai are vreme până în vara aceasta să înceapă lucrările de restaurare.
Şi acum, în al doisprezecelea ceas, autorităţile promit că vor intra pe proprietatea privată şi vor reface casa. Încă nu există nici proiect, nici constructor. Aşadar, cu toată birocrația implicată şi cu buna ştiinţă că Ionelaş Cârpaci nu va reabilita imobilul, sunt slabe şanse ca această bijuterie arhitecturală apusă deja să mai aibă poată fi salvată. Oare va mai trece încă o toamnă cu ploi şi încă o iarnă cu zăpezi?
Cazul vilei de pe Virgil Madgearu
Metoda „facem reparaţii, dar, de fapt, demolăm” nu a fost aplicată doar în cazul Casei Mühle. O altă vilă interbelică din Timişoara şi-a văzut sfârşitul în minţile întunecate ale proprietarului. Vorbim despre vila de pe strada Virgil Madgearu, numărul 10. Sub pretextul că repară acoperişul şi faţada, deţinătorul, un domn Gringo Bivolaru, a demolat toată vila. A mai rămas puţin din parter.
La sesizarea presei, primarul a trimis Poliţia Locală în control. La prima vizită, a primit o amendă de 2.000 de lei pentru că a depozitat moloz pe stradă. Urma verificarea actelor.
Au fost informaţi şi reprezentanşii Direcţiei pentru Cultură Timiş, dar aceştia au mâinile legate pentru că vila se află chiar după limita ariei protejate. Pe fir au intrat şi cei de la Asociaţia Salvaţi Patrimoniul Timişoarei, care au cerut măsuri.
„Clădirea din zona albă a bătrânului cartier Elisabetin a fost lovită cu sete din toate părțile, cu baroase, de muncitori plătiți prost, din veniturile suspecte ale unui Cetățean de Rang Înalt al Timișoarei. De ce de Rang Înlat? Pentru că un cetățean din marea pătură a orașului nostru nu-și permite nici să gândească la sfidarea legii, dar să construiască sau să demoleze după bunul său plac încalcând Legea 50. (…) S-a dovedit, a câtă oară?!, că nimeni nu urmărește autorizațiile de construcție după ce au fost emise. Proprietarii, Biroul de Arhitectură, firma care a a pus în aplicare desființarea clădirii, dirigintele de șantier au speculat această slăbiciune; cine va plăti?! (…) Clădirea de la această adresă, practic, nu mai există, dar proprietarii sunt «siluiți» să intre în legalitate. Dar cum? Prin reconstrucție, dar nu după planurile vechi, ci după planurile noi ale Cetățeanului de Rang Înalt (CRÎ), după care se va emite o nouă Autorizație de Construire, care va fi respectată la punct și virgule. Pe Bega, pentru unii, curge lapte și miere. Noul Plan Urbanistic al Timișoarei este deja istorie. Trecutul este prezent printr-un PUG vechi, depășit, intenționat prelungit ilegal. Între timp, noi, timișorenii, ca niște plebei cuminți, în anul Centenarului TREBUIE să ne împăcăm cu Legea așa cum este ea, prost scrisă și prost aplicată!”, a transmis, prin intermediul unui comunicat de presă, Asociaţia Salvaţi Patrimoniul Timişoarei.
Apoi autorităţile au verificat autorizaţia de construire şi s-a dovedit că aceasta nu a fost respectată de proprietar. Așa că proprietarul a fost amendat cu 50.000 de lei şi trebuie să reconstruiască vila. Dar cum? Vom admira o vilă cu aspect interbelic sau un palat cu turnuleţe?
