Avem sau nu avem nevoie de un steag al Banatului?

689

Un drapel sau steag este o bucată de pânză de bumbac, mătase sau alt material textile colorat într-o culoare sau mai multe culori și deseori cu desene reprezentând simboluri ori steme. Se poartă în mână sau se agaţă de catarge cât mai vizibile. Scopul lor este de a se folosi pentru semnalizare, delimitare sau identificare.

Drapelele au fost create inițial pentru identificare, în sensul utilizat astăzi, de simboluri ale unor entități, atât subnaționale cât și naționale, respectiv pentru semnalizare, cel mai adesea pe câmpul de luptă, dar și pe timp de pace. Drapelele sunt de asemenea utilizate în schimbul de mesaje, reclame, delimitări de suprafețe și proprietăți sau în scopuri decorative. În acest caz nu mai au un caracter atât de oficial.

Studiul drapelelor este cunoscut sub numele de vexilologie, cuvânt derivat din latinescul vexillum, cuvânt ce desemna în timpul Romei antice un drapel militar de o anumită factură folosit de legiunile romane.

Una dintre utilizările cele mai frecvente și firești este aceea de simbol al unui stat. Unele din drapelele naționale au fost de-a lungul timpului surse de inspirație pentru alte națiuni, țări, subentități naționale sau entități de altă natură.

Ca o curiozitate demnă de știut este cazul drapelul Scoției, denumit Saltire ori Crucea Sfântului Andrei, o cruce oblică albă pe un fond albastru, ce datează din secolul al IX-lea, fiind cel mai vechi drapel național în folosință neîntreruptă.

Iată de ce a apărut ideaa de a putea identifica locuitorii Banatului cu un drapel ce să devină simbol al provinciei.

Banatul istoric nu a avut însemne heraldice consemnate de istorie, decât prin asociere cu puterile care au stăpânit zona de-a lungul timpului. În acest sens, cea mai directă asociere este cea cu steagul casei de Savoia.

Istoria Banatului, aşa cum o ştim astăzi, a început odată cu eliberarea Timişoarei în 1716 de către armatele imperiale conduse de Eugeniu de Savoia. Au existat diferite steaguri ce reprezentau diversele unități militare. Erau extreme de bine desenate cu diverse simboluri heraldice. Era o adevarată știință descifrarea acestora de către profani. Odată cu dezvoltare burgheziei au aparut și steaguri ale diverselor bresle. De la constructori, pompieri până la asociațiile culturale, cam toate aveau un simbol aparte. Dar provincia Banatului ca entitate administrativă și geografică nu a fost reprezentată de un steag propriu. Nici mai marii din capitalele ce au dirijat destinele regiunii nu au dorit o prea mare identificare regională. Trebuia doar să se știe că zona aparține de un regat sau de un imperiu și cam atât. Doar Transilvania, având rang statal mai înalt, ca principat autonom, avea un steag propriu.

Cu câțiva ani în urmă, o initiațivă a unei asociații a imaginat și a propus un steag bănățean de culoare verde închis cu o cruce romană albă pe mijloc. Iată cum argumentau la vremea respectivă Liga Bănățeană propunerea lor:

„Culoarea ce ar putea reprezenta Banatul este legată în primul rînd de bogăţia şi fertilitatea pămîntului. În heraldică, culoarea verde simbolizează onoare, raţiune, tinereţe, prospeţime, regenerare, libertate şi sănătate. Verdele este, de asemenea, culoarea onoarei şi a victoriei. În creștinism, verdele este simbolul speranţei. Benefic, verdele dobândește şi o valoare mitică, aceea a păşunilor verzi („green pastures”), ale raiurilor înverzite ale iubirilor din copilărie („vert paradis des amours enfantines”).

Diferite culori sunt considerate a fi culori patriotice în ţări diferite…

Nuanţele de verde au şi ele semnificaţii diferite. Verdele închis poate fi asociat cu masculinitatea, conservatorismul şi bogăţia. Misticii germani asociază verdele cu albul, pentru a califica Boboteaza şi virtuţile hristice, justiţia reprezentată de verde întregind neprihănirea albului. Albul semnifică puritate, blîndeţe, pace şi loialitate.”

Crucea ca simbol

Pe lîngă greutatea simbolistică a crucii creştine, acest semn grafic împarte suprafaţa în patru părţi, iar cifra patru devine reprezentativă pentru scopul acestul steag din cel puţin două motive:

-Delimitarea spaţiului geografic al Banatului are patru laturi: Mureş la nord, Tisa la Vest, Dunărea la sud şi munţii Banatului la est.

-Cifra patru reprezintă şi cele patru etnii importante din Banat: românii, sârbii, germanii şi maghiarii.

Simplitatea, poate fi unul din cele mai importante argumente în cazul de faţă.

Din păcate, istoria nu ne ajută decît parţial în această alegere a unei singure culori. Cu toate că este doar o propunere și până acum nu are deloc un caracter oficial, acest steag verde cu cruce alba a început deja să intre în conștiința publică locală. Că este corect sau nu rămane să valideze timpul și comisiile de specialiști ce precis își vor da cu părerea.

Dar ceva mai recent a aparut și o altă propunere de materializare a unui drapel ce să reprezinte Banatul. Este vorba de Drăgan-George Basarabă, care, în numele Asociației de Heraldică și Vexilologie din Banat, aduce o nouă viziune în acest domeniu de interes local. Din moment ce pare o teorie pertinentă și corect argumentată, este binevenită publicarea ei.

Dacă în prima notiță a Asociației de Heraldică și Vexilologie din Banat am tratat istoria stemei Banatului, astăzi vă propun o discuție despre steagul Banatului. Întâi de toate să vedem dacă Banatul are sau nu un steag în momentul de față. Citez din Liga Bănățeană, cea care a propus primul steag în anul 2009: „Culoarea ce ar putea reprezenta Banatul este legată în primul rând de bogăția și fertilitatea pământului. În heraldică, culoarea verde simbolizează onoarea, rațiunea, tinereţea, prospeţimea, regenerarea, libertatea și sănătatea. Verdele este de asemenea culoarea onoarei și a victoriei. În creștinism, verdele este simbolul speranţei. În cazul în care o culoare este asociată unei ţări, ţineţi cont de faptul că galbenul s-ar putea să nu aibă nicio implicaţie patriotică, în timp ce verdele este o culoare ce sugerează o mare mândrie. Nuanţele de verde au şi ele semnificaţii diferite. Verdele închis poate fi asociat cu masculinitatea, conservatorismul şi bogăţia”.

Steagul propus de Liga Bănățeană arată astfel:

drapel banat foto 1

Propunere de steag al Banatului, 2009

Ideea împărțirii steagului în patru, cu o cruce pe mijloc, este sclipitoare, explicată pe îndelete de ligă mai sus. Trebuie să spun că salut inițiativa ligii și, cu permisiunea lor, doresc să fac unele precizări ori eventuale adăugiri.

Deși istoria Banatului așa cum îl știm noi astăzi a început odată cu eliberarea Timișoarei de către trupele imperiale conduse de Eugeniu de Savoia, Banatul nu înseamnă doar Timișoara. Banatul mai înseamnă și Caraș, Severin sau Torontal, dar și părțile sârbești sau ungurești ale regiunii.

Acestea fiind spuse, consider că ar trebui să ne îndreptăm privirea către omul căruia îi datorăm ceea ce este astăzi provincia – Contele Florimund de Mercy, primul administrator imperial al Banatului Timișoarei. El, și nu Eugeniu de Savoia, este omul care a întocmit primele planuri de dezvoltare ale regiunii, creierul din spatele modernizării și europenizării Banatului.        

Consider, deci, că steagul Banatului putea fi inspirat din stindardul de arme al Contelui de Mercy.

foto 2

foto 3

Stema Contelui de Mercy

Un steag simplificat din stema contelui ar însemna o pânză albastră cu o cruce galbenă. Întâlnim oare în istoria Banatului ori a Timișoarei un astfel de steag? Se pare că da.

foto 4

Steag timișorean din sec. al XIX-lea

Pe un steag din Timișoara începutului de veac XIX, avem brodată o stemă a orașului. Stema orașului din acea perioadă avea în cartierul senestra, sus, un turn de apă de care sunt arborate două steaguri ale Casei de Savoia – pânză roșie și cruce albă. Pe această stemă însă, avem și un alt model de steag – albastru cu galben. Exact ca stema Casei de Mercy. Să fie oare o coincidență? Se prea poate. Chiar și așa, consider că memoria Contelui Florimund de Mercy, părintele Banatului, ar trebui imortalizată într-un steag care să aducă aminte de acesta. Și ce steag mai potrivit decât steagul regiunii pe care a ridicat-o la nivel european?

O altă mărturie a folosirii culorilor albastru și galben în heraldica și vexilologia bănățeană o reprezintă chiar steagul Comitatului Timiș.

foto 5

 Steagul Comitatului Timiș, sec. XIX

 Mai mult, trei din personalitățile ce au marcat istoria Banatului aveau, în însemnul personal, culorile albastru și galben: Regele Károly I al Ungariei, omul ce a făcut Timișoara Capitala Ungariei, Ioan Huniade, fost Ban al Severinului și Comite al Timișului, omul al cărui nume îl poartă și castelul din Timișoara și, nu în ultimul rând, Pavel Chinezu, fost Comite al Timișoarei și un erou în „Armata Neagră” a Regelui Mátyás I al Ungariei în luptele cu otomanii.

foto 6

Stema Familiei Regale de Anjou a Ungariei

foto 7

Stema Familiei Huniade

foto 8

Stema Familiei Chinezu

Alte personalități marcante în Banat au fost Baronul Franz Anton de Engelshofen și Contele de Clary-Aldringen, administratori ai Banatului; sau membrii familiei Mocioni. Și aceștia aveau în stemele personale culorile albastru și galben.

foto 9

Stema Baronului de Engelshofen

foto 10

Stema Contelui de Clary-Aldringen

foto 11

Stema Familiei Mocioni

De luat în considerare este și stema Banatului concepută de heraldistul Jószef Sebestyén în anul 1921, de unde a intrat în mentalul colectiv și expresia de „leu bănățean”. Menționez încă o dată că leul rampant și podul din stema Banatului, desenată la începutul veacului al XX-lea, nu au legătură cu Oltenia, ci sunt elemente preluate din stemele Comitatelor Timiș (leul rampant de aur) și Caraș-Severin (podul).

foto 12

Stema Banatului, 1921

În consecință, Asociația de Heraldică și Vexilologie din Banat propune adoptarea stindardului Contelui de Mercy ca steag al Banatului. Astfel, atât memoria contelui, cât și memoria altor personalități bănățene este pusă la loc de cinste în însemnele regiunii.

foto 13

Propunere de steag al Banatului

Drăgan – George Basarabă

Mulțumim Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei pentru colaborare.

LĂSAȚI UN MESAJ