Aniversând 245 de ani de activitate industrială la Reșița, ne gândim din nou la renaționalizare

152

O frumoasă cifră, de 245 de ani, reamintește reșițenilor că trebuie să fie mândri de o istorie industrială absolut copleșitoare. Le reamintește că acest oraș, fabricile și uzinele sale, sunt mai vechi decât Statele Unite și decât facilități industriale celebre, precum Krupp. Sigur, ar putea fi un clișeu, dar aceasta e realitatea istorică a acestor locuri. Acesta e creuzetul minunat în care s-au amestecat idei, inteligență tehnică și științifică, îndeajuns încât să facă din Reșița farul industrial absolut, care a reflectat lumină inginerească nu numai în România dar, mai ales, în lumea largă. Toată lumea e conștientă că nu putem trăi doar din laurii acestei tradiții, deși vestigiile industriale ar fi putut fi exploatate inteligent în scopuri turistice.

Cei 245 de ani scurși de la înființarea, în 1771, a fabricilor reșițene găsesc municipiul într-un moment greu dar, odată cu alegerile din iunie, și în fața unui nou început. Mai multe evenimente culturale au prefigurat acest moment, la Reșița, și dacă în ce privește industria, nu se stă pe roze, măcar din punct de vedere cultural putem aprecia aceste momente ca fiind foarte utile în contextul în care tinerii trebuie să-și cunoască tradițiile, iar cei contemporani cu avântul industrial al locului, să nu uite.

La sfârșitul lunii iunie, la Muzeul Banatului Montan din Reșița a avut loc  un eveniment sub genericul 245 REȘIȚA- 15 TMK. După ”focul nestins” surprins în fotografii de o reală valoare artistică și documentară de către tânărul artist Victor Ioan, de data aceasta, pe simezele Muzeului au fost expuse lucrări de artă plastică  semnate de  Daniela Csiri Florescu, Sanda Murzea, Nicoleta Onofrei, Adriana Ilin Tomici, Tiberiu Balazs, Tiberiu Fazakas, Cristea Mircioane, Doru Vasiuţi, Radu Roşianu, Dan Vifor Pichiu, Victor Ioan, Constantin Găină, Horia Gherghina, Florin Scurtu, artişti plastici din Reşiţa, Hunedoara şi Timişoara, participanți  la Tabăra de artă plastică organizată de Fundația Iancu de Hunedoara la Cabana – Debarcader TMK, Văliug. Ei au adus  în fața publicului 53 de lucrări realizate pe carton și pânză în acril sau tehnică mixtă, două printuri și trei sculpturi în lemn policrom.  La 3 iulie 1771, la Reșița, au fost aprinse focurile  la furnalele „Franziskus” și „Josephus”, moment solemn la care au participat Joseph Desiderius Redange și Franz Müller von Reichenstein. Atunci au fost montate pe ambele furnale câte o placă turnată inscripționată: ”Iussu Augustae Theresiae Currante Millerio atque Redangio Exsurerat Furnus Iste/  La ordinul Augustei Theresia sub îngrijirea lui Müller și Redange s-a ridicat acest furnal.” Eveniment tehnic extrem de important, aprinderea celor două furnale pe malurile Bârzavei, la poalele munților Semenic, în apropiere de Bocșa, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost momentul de început al ascensiunii, pe plan social, practic al nașterii orașului Reșița.

”Peste ani se va uita ce a fost Reșița, mulți au început deja să uite, să ignore trecutul cu care chiar ei se mândreau până mai ieri și alții chiar își doresc uitarea dintr-o răutate greu de înțeles, ca o formă pentru rezolvarea unor probleme. Cineva trebuie să se implice, să asigure echilibrul între istorie, martori, eroi și uitare. În acest context, grupul de artiști plastici reuniți de Fundația Iancu  de Hunedoara dorește ca prin acest eveniment, să se insinueze in meandrele sufletului  celor ce o privesc, apreciază, iubesc arta vizuală și să atingă coarda sensibilă a reșițeanului; membrii acestui grup cred și susțin cu tărie  că reșițenii trebuie să fie mândri de trecutul industrial glorios al urbei lor. Pentru ca expoziția de astăzi să-și atingă scopul propus, artistul sacrifică ceva din esența globală a artei și abordează tema industrială care, la prima vedere, este neatractivă, umblă la coarda sensibilă a iubitorului de artă”, a afirmat Romulus Ioan, președinte Fundația Iancu de Hunedoara, manager general TMK Reșița, fostul Combinat Siderurgic.

”Lucrările realizate în tabara de anul acesta și în ceilalţi ani, pentru că am înțeles că sunt și lucrări din anii 2014-2015, sunt lucrări care, din punctul meu de vedere, pot fi clasate în maniera absolut realistă și cu nuanțe naïve, cele de pe panourile principale. Expoziţia aceasta poate fi discutată  și din manieră simbolică pe care, cu siguranță, o va atinge. Tratarea impune o dezlegare de obiectul propriu-zis și impune, totuși, în centrul imaginii, prezența FOCULUI, a focului-simbol, fie că arde Roma, fie că arde în cuptor, este reluat în câteva dintre imaginile pe care le avem fie în manieră fotografică, fie în  manieră realist absrtactizată, a spus și criticul reșițean Ada D. Cruceanu.  Au mai vorbit, cu acea ocazie, Dumitru Țeicu, director al Muzeului Banatului Montan, Nicolae Vladulescu, pictor si director al Teatrului de Vest Reșița, Victor Manolescu, fost director al Combinatului Siderurgic Reșița, Iulian Georgevici, specialist în metalurgie, compozitorul Sabin Păuța, președinte al Societății pentru Cultură Metarsis.  Expoziția a fost organizată de Fundația Iancu de Hunedoara, în parteneriat cu Muzeul Banatului Montan, TMK Reșița, Jurnal de Caraș-Severin și Societatea pentru Cultură Metarsis, prin librăria Semn de Carte.

Un alt eveniment a avut loc sâmbătă, 2 iulie, la Centrul Social „Frédéric Ozanam” al Asociației Caritative „Sfântul Vincențiu de Paul” din Reșița, unde a avut loc vernisajul unei expoziții de fotografie veche, printuri pe pânză canvas. Realizatorul, Lucian Duca, readuce în memoria colectivă o parte din patrimoniul imobil social, cultural, ecumenic și industrial al orașului de pe Bârzava, file de istorie ce stau mărturie a valorilor bănățene mărturisite întregii lumi. Momentul artistic a fost asigurat de Ansamblul „Banater Bergland“, corul „Franz Stürmer“ și echipa de dansuri populare germane „Enzian“. Programul face parte din evenimentul amplu dedicat urbei, la aniversare: Reșița/Reschitza – 245 ani/ Jahre. Evenimentul a fost organizat de Forumul Democratic al Germanilor din Banatul Montan, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița în parteneriat cu Societatea pentru Cultură ”Metarsis” – activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană și librăria Semn de Carte.

Nu în ultimul rând, un simpozion, organizat la Uzina Constructoare de Maşini din Reșița, tot sâmbătă, a adunat în jurul aniversării de 245 de ani de industrie neîntreruptă, o seamă de ingineri, tehnicieni, lideri de sindicat și politicieni. Prezenți la UCMR au fost și actuali sau foști directori ai uzinelor. S-au aflat acolo deputații PSD Ion Mocioalcă, președintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaților, Ioan Benga, alături de președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu și primarul Reșiței, Ioan Popa. Nu a lipsit, și chiar a captat atenția printr-un discurs lung dar cam acid și ușor nepotrivit cu momentul aniversar, Remus Borza, celebrul administrator judiciar al UCMR, care, din păcate, acum, la această aniversare, se află în continuare în insolvență. Borza, a cărui firmă administrează în prezent societăți cu 27.000 de angajați, aflați în dificultate, a făcut o istorie rece a evoluției UCMR, sigur, necesară dar parcă nu chiar la aniversare. Un discurs politic, în fond, ce demonstrează că lichidatorul are aspirații care depășesc sfera sa de activitate. UCMR e o istorie în sine, a spus Borza dar un model aspiraţional pentru alte vremuri. Remus Borza a criticat aspru guvernele românești care nu au sprijnit niciodată industria autohtonă, preferând să ofere cale liberă străinilor. El a sugerat, însă, actualei conduceri să nu stea în birouri, ci să plece după contracte în lumea largă. Deși administratorul unei firme private, Remus Borza, un recunoscut manager, s-a declarat pentru UCMR favorabil unei renaționalizări, prin convertirea creanțelor în acțiuni ale statului. Ideea nu e nouă, ea a mai fost încercată, cel puțin declarativ, chiar în actuala formulă – cu Ion Mocioalcă și PSD. Măcar, acum, am spune, să fie cu noroc. Pentru că UCMR are mari probleme și e necesar un puternic lobby la nivel guvernamental pentru a salva uzina, de care depind și multe alte firme, pe orizontală. Politicienii prezenți au făcut și ei declarații… politice. Pragmatic s-a dovedit  primarul Reșiței, Ioan Popa, care a spus că, din păcate sau din fericire, firma pe care a creat-o, Pangram SA, fabricantul pastelor Monte Banato, are o cifră de afaceri cât cea a UCMR. S-a declarat însă total deschis spre uzinele reșițene și chiar a făcut primii pași spre acționarea unor pârghii de renaștere a învățământului etnic la Reșița.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ