Albania la răscruce

156

Duminică, 25 iunie, au avut loc alegeri parlamentare în Albania, sub stricta supraveghere a unui număr important de organisme internaționale precum OSCE, Comisia Europeană, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Poziția strategică a țării, apartenența la NATO dar și la Organizația Conferinței Islamice și, mai ales, posibilitatea deschiderii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană au determinat mobilizarea atât a observatorilor cât și a partidelor politice din țară.

Alegerile, inițial programate pentru 18 iunie, au fost amânate cu o săptămână de către președintele țării, Bujar Nishnani, ca urmare a deblocării crizei politice. Începând cu luna februarie, principalul partid de opoziție, Partidul Democrat – PD – condus de Lulzim Basha, a inițiat și condus un boicot parlamentar, acuzând guvernul de corupție și de pregătirea unei vaste fraude electorale. În condițiile date, PD și câteva partide mai mici au anunțat că nu vor participa la alegeri, dacă și până când nu se vor implementa câteva măsuri considerate drept absolut necesare. Cum se poartă prin politică, partidul aflat la putere, PS – Socialist – condus de primul ministru Edi Rama, a negat toate acuzațiile, pretinzând că democrații vor să-și mascheze lipsa de popularitate prin decizia neparticipării. Cu un cort imens desfășurat în centrul Tiranei, opoziția a adresat puterii numeroase discursuri incendiare și a încercat să conștientizeze populația de riscurile la care ar supune țara în cazul realegerii socialiștilor, cele mai importante fiind izolarea țării și amânarea sine die a negocierilor cu Brussell-ul.

În tot acest timp, numeroase foruri internaționale dar și parteneri politici au încercat în zadar să medieze, astfel încât Comisia Electorală Centrală a constatat expirarea termenului limită de înscriere pentru alegeri și a editat buletinele de vot fără partidele de opoziție. În replică, PD-ul lui Basha a organizat un mare miting în Tirana, în data de 13 mai, cerând insistent îndeplinirea condițiilor puse anterior și intrarea opoziției în competiția electorală. De data aceasta, reprezentanții Uniunii Europene și ai Statelor Unite au fost mai convingători, împreună cu Ministrul german de externe, dl. Sigmar Gabriel, și i-au adus la masa negocierilor pe liderii celor două mari partide, Edi Rama pentru PS și Lulzim Basha pentru PD. Cu această ocazie a fost semnat planul în 20 de puncte, structurat de președintele Comitetului pentru politici externe din Parlamentul European, dl. David McAllister.

Acest plan extrem de îndrăzneț pentru o țară cu moștenirea politică a epocilor de suspiciune generalizată, violență și fraude electorale, control media și ură reciprocă, a oferit PD-ului participarea la guvernare și la pregătirea alegerilor, un set de reforme legislative precum și calea includerii tuturor forțelor interesate pe listele electorale. Practic, s-a creat un guvern mixt PS – PD, prin ocuparea de către PD a poziției de viceprim-ministru și a șase ministere, a președinției Comisiei Electorale și a Ombudsman-ului. Dacă politic situația părea soluționată, greutățile juridice erau abia la început. Numeroase reforme în ceea ce privește procesul electoral au fost impuse în acest scurt interval, chiar cu o lună înaintea scrutinului. Se pune astfel întrebarea în ce măsură sunt aceste modificări constituționale, respectiv cum vor fi soluționate conflictele dintre Codul Electoral și noile reglementări. De pildă, Legea partidelor politice, intrată în vigoare în 22 mai, impune restricții inexistente în Codul Electoral, cum ar fi cele legate de tipul de activități și servicii prin care partidele obțin finanțare suplimentară, respectiv formele de promovare a unei formațiuni politice acceptate în campania electorală. Câtă vreme Codul Electoral prevedea cote egale de finanțare pentru fiecare partid aflat în competiție, noua lege cere Biroului Electoral Central să determine limita specifică pentru cheltuielile fiecărui partid în parte și să calculeze costurile campaniei electorale.

Ceea ce, însă, ar fi de interes și, de ce nu, de discutat în România, este Legea de garantare a integrității persoanelor alese, numite sau aflate în exercițiul unor funcții publice – Law of Decriminalization. Aceasta, adoptată în 2015, în ciuda animozităților dintre cele două mari partide, a readus în discuție profilul clasei politice, odată ce Biroul Electoral Central a suspendat dreptul de vot pentru 1371 de persoane condamnate dar și dreptul de a candida pentru cetățenii suspectați a fi comis fapte penale, chiar dacă nu au încă o sentință definitivă în acest sens.

Cu același titlu de integritate, amintim de Legea Genocidului, promovată în 1995 de Sali Berisha, un fel de lege a lustrației, interzicând accesul la putere a foștilor activiști cu rang înalt și a informatorilor serviciilor secrete, timp de șapte ani. Faptul, însă, că legea a venit prea târziu, nu a mai putut împiedica revenirea la putere a socialiștilor lui Fatos Nano, în 1997, care au modificat și apoi abogat complet legea. Țara era în plin război civil, semn că foștii privilegiați nu erau pregătiți să-și modifice obiceiurile și prestația publică.

Un aspect extrem de important pentru o țară precum Albania, este prezența femeilor pe listele de vot, atât în sensul dreptului de a-și exercita opțiunea cât mai ales al celui de a fi alese. Cu o populație musulmană mergând spre 60% din totalul locuitorilor, dar și cu moștenirea înapoierii culturale cu care a ieșit din izolarea epocii comuniste, societatea albaneză vedea femeia mai cu seamă atașată de casă și de întreținerea familiei. Epoca lui Sali Berisha, 1992-1997 anulase toate drepturile femeilor – drepturi minimale și acelea – și, sub acest aspect, întorsese țara într-o înapoiere patriarhal medievală. În contrast, prezentele alegeri – sub setul de legi care le-au guvernat – au cerut fiecărui partid nominalizări feminine de cel puțin 30% și măcar una între primele trei poziții de pe listă. S-a ajuns pînă la eliminarea din cursa electorală a două grupări care nu respectaseră această cotă, pe listele propuse Biroului Electoral.

Tot cu titlu interesant ni se pare faptul că formatarea listelor electorale se face automat din baza Ministerului de Interne, dar, în afara oricărei dispoziții contrarii, persoanele peste vârsta de 100 de ani sunt eliminate din oficiu. Pentru a vota, ei trebuie personal sa-și afirme această dorință.

Dincolo de exotisme, campania se pare că a fost una pașnică, derulată în limitele legalității, mai cu seamă că a avut loc în perioada Ramadanului. Observatorii menționau chiar absența posterelor și a tradiționalelor afișe electorale, locul lor fiind ocupat de urarea de „Ramadan fericit“. Însăși ziua de alegeri a ieșit din tipare printr-o prezență la vot extrem de redusă, estimată la 46,4%, față de 53% în urmă cu patru ani, datorată zilei de Eid al-Fitr, finalul sărbătorii și al postului de Ramadan. Aceasta este o zi de împăcare cu prietenii, cu vecinii, de iertare, dar și de vizitare a cimitirului, de donații și mese îmbelșugate, un soi de celebrare a vieții și bucuriei de a trăi. Relația verticală cu divinitatea a stat mult înaintea interesului imediat politic și a structurat comportamentul general. „Dacă este pace, fiecare este un câștigător“, spunea Daut Lumeni, un pensionar, reporterului agenției Reuters. Nedorind să piardă șansa utilizării unui asemenea simbolism, Edi Rama, premierul în funcție și liderul partidului socialist, a chemat lumea la vot cu mesajul „Astăzi, Albania are mai mare nevoie ca oricând de Dumnezeu!“

În opoziție cu acest abuz semiotic, liderul democraților a cerut oamenilor să voteze cu demnitate europeană, ceea ce nu doar le-a reamintit obiectivul de țară – aderarea la clubul comunitar – dar a încercat să fie și un memento a ceea ce a însemnat regimul comunist în țară, anularea demnității și libertății umane. Am spune că dacă socialiștii s-au ancorat în religie (politică?), democrații au încercat să deconstruiască memoria colectivă și să ofere un țel de atins.

Din câte se cunoaște din numărătoarea parțială a voturilor, socialiștii par a se îndrepta totuși spre victorie, cu un procent aproximativ de 50%, ceea ce le-ar permite, totuși, să guverneze singuri. Dintre promisiunile de campanie merită menționate creșterea economică și reducerea șomajului, consolidarea instituțională a țării. PS este succesorul legal al fostului partid comunist, Partidul Muncii din Albania și membru în Internaționala Socialistă.

Locul doi va reveni, cu aproximativ 29%, Partidului Democrat condus de Lulzim Basha, cu un program politic pro-european și unul liberal în economie, vizând intensificarea schimburilor de mărfuri și, mai ales know-how cu companiile din Silicon Valley și alte campusuri inovative. A fost primul partid de opoziție creat în 1991 și are statut de observator pe lângă Partidul Popular European.

La aceste scoruri, eternul partid balama, LSI, Miscarea Socialistă pentru Integrare, poate intra în parlament, (baremul minim e de 3% din voturile exprimate) dar cu mici șanse de a mai participa la guvernare. Desprins din Partidul Socialist, acest grup de centru-stânga a jucat un rol important în ultimele decenii, ori de câte ori partidele mari nu reușeau să formeze singure executivul sau aveau nevoie de mai multe voturi. De data aceasta, PS a afirmat clar că  dorește să formeze singur, guvernul.

Pe liste au fost, în cele din urmă, 18 partide, dar celelalte au șanse minime de a trece pragul electoral. Între ele, suscitând și discuții ori de câte ori se apropie data unui scrutin, Uniunea pentru Drepturile Omului, practic o formațiune politică reprezentând minoritatea greacă dar care, pe măsura trecerii timpului, obține tot mai puține voturi și, automat, șanse de accedere în legislativ.

Au fost, desigur, și acuze de mită electorală, încercări de a cumpăra voturi, conflicte minore între susținătorii LSI și PS în Durres, Shkodr și Vlora. Dar, pe ansamblu, observatorii au declarat că ziua alegerilor s-a derulat fără evenimente semnificative pentru validarea rezultatelor. Rămân, totuși, câteva teme grele pentru viitorul ciclu electoral, anume: combaterea sau limitarea corupției; lămurirea acuzelor de cultivare a cannabis-ului și soluționarea pe fond a problemei drogurilor, într-o țară aflată pe rute comerciale și cu un sistem instituțional fragil; finalizarea verificării judecătorilor și procurorilor în baza legii din 2016/2017, cu scopul identificării celor lipsiti de studii adecvate ori suspectați de corupție. Examenul prim va fi la finele anului 2017, atunci când Uniunea Europeană ar putea decide – sau nu – începerea negocierilor de aderare. Clasa politică de la Tirana este convinsă că negocierile nu înseamnă automat aderarea, dar ar putea constitui un far necesar pentru promovarea reformelor în țară.

LĂSAȚI UN MESAJ